Poate vreti sa stiti ce am vazut pana la urma la Fatehpur Sikri. Va voi arata aici. Dar mai intai vreau sa va spun de ce doream sa vad acest loc.

Fatehpur Sikri este un oras parasit dar care, intre 1571 si 1585 a fost capitala marelui Akbar. Palatele sale si marea moschee sunt modele de arhitectura mogula cu elemente hinduse, de aceea Orasul Victoriei  a si fost inclus in tezaurul UNESCO (“fatehpur” inseamna “victorie”).  De aici pana la Agra mai sunt doar 40 km.

Desi Akbar era analfabet, a fost un mare protector al arhitecturii, literaturii si artei. O legenda locala spune ca neavand copii, a facut un pelerinaj la sfantul sufist Salim Christi care se afla la moscheea, construita in 1571, pentru a-l ajuta. Acesta i-a prezis ca va avea 3 fii. Cand i s-a nascut primul fiu, sultanul i-a dat numele sfantului si a hotarat construirea capitalei acolo. Din pacate, dupa moartea lui Akbar, orasul a fost abandonat datorita lipsei acute de apa.

Dupa cum am scris in postul precedent, soarele nu mai avea mult pana sa apuna, asa ca Bhawar ne-a rugat sa ne intoarcem intr-o ora, ca sa poata pleca din Agra. Ce puteam vedea intr-o ora? E mult prea putin si asa frustrant sa fii acolo si sa pleci, fara sa fii vazut…El ne-a sugerat sa mergem la poarta lui Akbar si la Jama Masjid. Intrarea este gratuita acolo.

Tuk-tukul pe care l-am inchiriat ne-a dus pana in apropierea portii. Acolo erau si alte mijloace de transport interesante.

Apoi, ne-am apropiat de zidurile puternice

si am ajuns la baza numeroaselor trepte care urca spre monumentala poarta Buland Darzawa sau Poarta Victoriei, obtinuta de Akbar in Gujarat. Cu cei 54 m inaltime ai sai, se spune ca ar fi cea mai inalta poarta din India. Vazuta de jos, este coplesitoare.

Suntem asaltati de tot felul de vanzatori, mai numerosi si mai agresivi ca in alte parti. Urcam si noi treptele si admiram mai de aproape dantelaria inscriptiei din Coran, care o impodobeste. Pe terasa se afla mai multi vanzatori de fructe. In fata usii de intrare e lume multa. Toata lumea se descalta pentru a patrunde in curtea moscheii.

Intram desculti, pe piatra incalzita toata ziua de soare. Senzatia e chiar placuta. Curtea interioara este foarte mare si plina de credinciosi sau turisti indieni. Numeroasele chatris, elemente de constructie specific hinduse, dau farmec acestei structuri construita din gresie rosie, in diverse nuante.

In curte se afla mormintele unor numerosi dervisi, pe care oamenii lasa flori sau la care se roaga.

Ma plimb putin pe coridoarele laterale, care inconjoara curtea.

In curte, oamenii stau de vorba in grupuri, mai mari sau mai mici. Lumina se schimba mereu, pana chatrisurile devin umbre in soarele care apune.

Ora noastra a expirat. Ne grabim sa ne intoarcem in parcare. Bhawar ne spune ca are o veste buna: tatal sau se simte mai bine, asa ca el va ramane cu noi pana la Delhi. Dupa o zi agitata, in sfarsit e liniste.

Why is important Fatehpur Sikri? It is one of the best example of Moghul arhitecture with Hindus elements, once the capital of the empire. It is part of UNESCO treasure, built by emperor Akbar. Soon after his death the place has been abandoned because of lack of water.

As it was already late when we arrived there, Bhawar asked us to leave in one hour, in order to be able to travel to Jodhpur in that night. What should we see then? He advised us to go and see the Akbar’s monumental gate and the mosque, where the entrance is free.

We negociated a tuk-tuk for 100 Rp a return drive. The gate, called Buland Darwaza or Victory Gate was erected to celebrate Akbar’s victory over Gujarat. It is said it is the biggest and tallest in India (54 m height).

The courtyard is huge. Numerous chatris adorned the walls and the buildings. People are coming to the grave of a sufist saint, Cheick Salim Christi. It is said that Akbar himself came to see the saint, asking him for help to get children. After the birth of the first one, he gave the name of the saint to his son, and decided to build the capital there.One hour passed very quickly. It was already sunset and, after a very hectic day it was, at last, silence and peace.