Nu pot incepe altfel decat folosind un cliseu: “a curs atata cerneala….”. Asa si este. Pe o multime de bloguri oamenii povestesc experienta lor cu Taj Mahalul, multe site-uri ne educa cu privire la istoria sa, asa ca ar fi de prisos sa reiau. Gasiti multe informatii “tehnice” despre Taj Mahal, pe internet.

Una dintre cele sapte minuni ale lumii, obiectiv aflat in patrimoniu UNESCO, nu se putea sa nu faca parte din “triunghiul de aur” al Indiei si cred ca nu exista turist sau oricum sunt putini cei care, aflati in India, sa nu mearga sa il vada. Iar noi era sa pierdem tocmai acest obiectiv! Bine ca, pana la urma, totul s-a rezolvat si iata-ne dimineata, devreme, in drum spre binecunoscutul monument.

Biletele se cumpara intr-o mica cladire aflata in parcare. Fiind devreme si dimineata putin cetoasa nu era prea multa lume, doar cativa turisti europeni. Biletul de intrare costa aici 750 Rp/persoana  (11.70 euro), avand inclus dreptul de a fotografia. In plus, primesti o punga cu o sticla de jumatate de litru de apa si niste cipici de tras peste pantofi cand urci pe terasa pe care se afla mausoleul.

Distanta de parcurs pana la intrare nu este mare, maximum un kilometru, adica 10-15 minute de mers pe jos, asa ca nu va lasati amagiti de cei care va spun ca e “very far”, doar ca sa va duca cu ricsa sau tot felul de telegute trase de camile sau cai. La intoarcere, am vazut si mijloace moderne, puse la dispozitie chiar de catre administratia monumentelor.

La intrare suntem asaltati de tot felul de vanzatori foarte insistenti, apoi trecem prin aparatura de scanare ca cea de pe aeroporturi si, la urma, la controlul gentii sau rucsacului. Mi se pare normal, cand lumea asta e plina de nebuni…Cine ar risca distrugerea unui asemenea monument inestimabil pentru umanitate?!

Ne aflam intr-o curte interioara, cu spatii verzi si arbusti infloriti, din care ne orientam spre poarta de intrare propriu-zisa in gradina Tajului.

Constructia mausoleului numit Taj Mahal dateaza din 1630, cand Shah Jehan a hotarat ridicarea sa, pe malul raului Yamuna, in amintirea iubitei sale sotii, Mumtaz.

Poarta in fata careia ne aflam, inalta de 30 m, a fost construita abia in 1648 cu scopul de a impiedica vederea imediata a mausoleului. El se infatiseaza privirii abia cand ajungi in cadrul portii. Cupole mici, acele chattris despre care am mai vorbit, o impodobesc, Pe ea sunt scrise caligrafic versuri din Coran. Initial, poarta a fost din argint.

Alaturi de arabescurile caligrafiei, intarsii din marmura alba si neagra si chiar pietre semipretioase, contribuie la decorarea portii. Piatra pentru construirea intregului monumentului a fost adusa din Tibet si Sri Lanka.

Pasim si noi prin poarta, cu emotie si aruncam o prima privire spre monumentul atat de cunoscut. Ne oprim pe platforma de pe care toti fac fotografii si cuprindem cu ochii intreaga panorama.

Gradina din jurul Tajului, construita in stilul islamic care pune in centrul sau simetria, ne incanta prin simplitate. Chiparosi, care simbolizeaza moartea si pomi fructiferi, care simbolizeaza viata, canale cu pesti, fantani, pasari, flori, sugereaza Paradisul. Islamismul nascut in tarile arabe, la marginea desertului, pune – in constructii –  un mare accent pe apa. In credinta islamica, in Paradis exista patru feluri de rauri: de apa, lapte, vin si miere. De aceea, gradinile stil char bagh sunt strabatute de canale cu apa care, evident, au si rolul de a improspata si racori aerul. O multime de banci te imbie sa te asezi si sa simti din plin atmosfera magica a locului, completata de usoara ceata care precede aparitia soarelui.

Fotografii din nenumarate unghiuri, fiecare cauta unul inedit dar toate s-au facut deja. Fiindca mausoleul, construit din marmora alba, isi schimba culoarea in functie de lumina, acum, inainte de a rasari soarele, are o culoare usor rozie.

Cele patru minarete care strajuiesc mausoleul au inaltimea de 41.6 m si sunt astfel construite incat sa nu cada peste acesta in cazul unui accident. Pe fiecare este scrisa cate o litera care, impreuna, formeaza cuvantul “ar-rahman”, adica “cel a tot milostiv”, unul dintre numele lui Alah.

Intregul mausoleu este construit pe o platforma inalta de 6.7 m si ocupa 95 de metri patrati. O scara dubla te duce la el, dupa ce te-ai descaltat sau ti-ai pus peste pantofi cipicii primiti. Domul reprezinta bolta cereasca si uneste pamantul cu cerul, iar patratul edificiului este universul material. Originea domului ca element arhitectural se afla in Asia centrala, unde a fost folosit pentru a da inaltime structurilor. Domul dublu a fost experimentat la Delhi, la mausoleul lui Humayun, considerat model si precursor al Taj Mahalului.

Ne apropiem pentru a admira intrarea monumentala la mormintele celor doi soti. Si aici, versetele din Coran si intarsiile din 35 de tipuri de pietre pretioase si semipretioase impodobesc peretii. In timp, mare parte au fost jefuite, mai ales atunci cand monumentul s-a aflat in stare de neglijare. In interiorul mausoleului nu este permisa fotografierea. Cele 99 de nume ale lui Alah sunt scrise pe mormantul lui Mumtaz. In cripta, interior si exterior si cenotafurile sunt impodobite cu motive florale de mare finete.

In partea stanga a mausoleului se inalta o moschee din gresie rosie. Intre ele, un bazin in care se oglindeste mausoleul.

Yamuna curge lenes prin spatele Taj Mahalului. Din cauza cetei nu se distinge prea clar malul celalalt. De cate ori o fii sezut pe aceasta banca Shah Jehan, plangand-o pe Mumtaz?

Strabatem din nou gradina, indreptandu-ne spre iesire, dupa ce am reusit sa vedem – o clipa – eternitatea. Iesim pe o poarta laterala, de unde mai aruncam in urma o privire spre minunea Tajului.

Acum e momentul sa ne grabim spre parcarea in care ne asteapta Bhawar. Admir in treacat florile de Bouganvillea si mai fac cateva poze pe strada.

Gata, am ajuns in parcare si plecam imediat. Mai avem un obiectiv de vizitat aici, la Agra, inainte de a pleca spre Delhi: Fortul Rosu.

 Stories of Rajahsthan 45. Taj Mahal

There are so many books, studies, sites on Internet, blogs, etc., telling the world the story of Taj Mahal. One of the seven wonders, UNESCO treasure, part of India’s golden triangle, all these and much more: Taj Mahal.

The information is there for you, I only wanted to show you how I have seen the endless song of love, written on white marble, by Shah Jehan to his beloved wife, the beauty among beauties, Mumtaz.

River Yamuna, the Moghul style garden, with flowers, birds and trees, the morning fog before the sun rising, all added to the charm of this magic place.