Mandawa, prima localitate de pe lungul nostru traseu. Desi sunt doar cca.190 km de la Delhi pana acolo, am avut nevoie de mai bine de 5 ore ca sa ajungem. Am explicat deja ca, din cauza “vietuitoarelor” de tot felul care pot sa-ti apara oricand in fata si a drumurilor nu intotdeauna ca in palma, la care se adauga si vreo politica a firmei de a transporta turistii in conditii de maxima siguranta, nu se prea depaseste media orara de 50 km, hai 60!

Cand am iesit din Delhi, undeva in zona aeroportului, Bhawar ne-a aratat si chiar a oprit cateva minute pentru a poza (contra soarelui) niste statui uriase. Oameni trecand cu motociclete pe acolo, opreau, isi impreunau mainile, se rugau si plecau mai departe. Am aflat ca este vorba despre Lord Shiva. Povestile despre zei, atatea cate voi spune, sunt culese din cartea “The Holy Cow and Other Indian Stories”, scrisa de Tarun Chopra (nascut in Delhi si pasionat de Rajahstan; aceasta este a 3-a carte a sa).

Shiva este a treia zeitate din treimea hindusa Brahman, alcatuita din Brahma, Vishnu si Shiva, adica creatia, conservarea si distrugerea, care sunt un tot unitar. Tot ce exista in univers trece prin aceste faze, aceasta fiind o lege universala care nu poate fi schimbata. Shiva este, deci, zeitatea distrugerii. El are mereu parul incalcit si corpul manjit cu cenusa. Are in frunte al treilea ochi, pe care il tine inchis, fiindca deschis, puterea sa este ucigatoare: transforma totul in cenusa. Sunt multe formele sub care este el adorat: ca Mahayogi, care stapaneste meditatia abstracta; ca Neelkantha cel cu gat albastru fiindca a inghitit pentru ceilalti zei otrava produsa de ocean; ca dansatorul cosmic Nataraja.  El poarta un trident si se deplaseaza calare pe Nandi, taurul sacru. Locuieste in Himalaya si orasul sau favorit  este Benares.

Ne-am oprit jumatate de ora intr-un loc fermecator, in apropierea unui templu a lui Hanuman. Am baut acolo o cafea (prima si ultima, fiindca nu mi-a placut deloc, semana cu “nechezolul” nostru de pe timpuri), adica doua fiindca eram doi si 1 l de apa minerala. Total a costat 150 Rp, cu bacsis cu tot, adica ceva sub 3 euro. Peisajul a fost gratis.

Cine este Hanuman? Este Zeul Maimuta, cunoscut pentru abilitatea sa de a zbura si pentru forta sa iesita din comun. Deci, Hanuman, impreuna cu ceata sa de maimute, l-a ajutat pe Rama (una din incarnarile lui Vishnu, erou al Ramayanei) sa castige lupta impotriva regelui demonic Ravana. Cand fratele lui Rama a fost ranit, Hanuman a fost trimis sa aduca ierburi de leac din Himalaia. Fiindca nu cunostea plantele respective, a smuls intregul munte si l-a adus inapoi, ca sa poata fi luate plantele de acolo. De aceea, el este de multe ori infatisat purtand un munte in maini. El este considerat si al 9-lea autor al gramaticii si este numit in cartile vechi Maruti sau Marutputra.

Mandawa, spre care ne indreptam, este o mica localitate ce abia trece de 20000 locuitori, care fiinteaza din secolul al XVII-lea, fiind condusa de familii bogate de negustori. Acestia si-au construit aici case minunat decorate in interiorul si exteriorul lor cu picturi care infatiseaza scene din bogata religie hinduista, scene istorice, scene din viata de zi cu zi. Aceste case se numesc haveli si fac din Mandawa un adevarat muzeu in aer liber. Unele sunt foarte vechi, altele mai noi, construite in stil haveli. Unele dintre ele, au fost transformate in hoteluri. Pe parcursul calatoriei noastre am stat in haveli aproape peste tot. Numai la Mandawa nu. Dar cazarea din Mandawa merita o postare separata.

Un ghid ne plimba mai bine de doua ore prin Mandawa si ne vorbeste despre haveli. El ne spune ca asa mica cum e, Mandawa este vizitata zilnic de cca. 700 turisti si are 15 hoteluri. Cifra mi se pare mult exagerata fata de ceea ce vad pe strada si la hotel.

Unele case sunt abandonate si in stare proasta. In altele, mai locuiesc descendentii celor care le-au construit. Picturile primelor, in mare parte, s-au sters sau au fost sterse intentionat de fariseii care nu doreau afisarea unor scene erotice pe pereti, “fiindca le vad copiii”, zicea ghidul nostru. A scapat totusi, undeva, scena unei femei care naste. Altele exista, dar pictura e mai spalacita. Unele se pot vizita in interior, altele nu. In unele se intra gratuit, la altele se plateste o mica taxa, uneori negociabila. Preturile sunt insa mici, de ex., la Chokhani Twin Haveli, intrarea este 50 Rp/persoana, adica cam 1 euro. Cu chitanta. Aceste taxe sunt de multe ori impartite cu ghidul, care te duce practic unde vrea el, de aceea are tot interesul ca taxa sa fie mai mare. La un haveli,  unde s-a folosit foita de aur in interiorul unei camere, ghidul ne spune : “Aici costa 100 Rp intrarea, de persoana.” “De ce?” “Pai, fiindca e foita de aur” Logic, nu? “Pai, zic eu, in cazul asta, voi intra doar eu, fiindca eu fac poze. E prea scump 200 Rp!” Ne spune imediat ca merge sa vorbeasca cu proprietarul, sa vada daca ne accepta pe amandoi cu 100 Rp. Se intoarce foarte repede si zice ca e in regula. Hm! Foita de aur! Si fara chitanta…

Spuneam ca unele haveli se refac pentru a fi transformate in hoteluri. Dupa cum ne explica ghidul, spre deosebire de cele vechi, la care pictura se facea cu vopsele cu coloranti naturali, acum se folosesc cele pe baza de compusi chimici, toxice. De aceea, un mester nu lucreaza mai mult de 2-3 ore pe zi si nu mai mult de 4-5 zile, dupa care face pauza. Din aceasta cauza nu prea exista multi dornici sa-si riste sanatatea (sunt 3-4 artisti restauratori in Mandawa) si costul unei asemenea renovari este ridicat. Incepem vizita chiar cu un asemenea caz, Hotelul Monica, cu pictura exterioara proaspat refacuta.

Trecem pe ulitele satului, pe care adasta cate o vaca, pe langa case mai vechi, cu pictura aproape disparuta. Oamenii isi vad de treburile lor.