De la Mandawa la Bikaner, urmatoarea destinatie, nu sunt decat 190 km dar facem iar ore intregi ca sa ajungem acolo. Ne-am obisnuit deja cu ritmul acesta, asa ca incerc sa profit facand poze pe drum sau revazand documentatia. Avem putin timp la dispozitie si trei obiective importante de vizitat: Fortul Junagarh, Templul jainist  Bhandeswari si cenotafurile regale, asa ca trebuie sa ne organizam.

Trecem printr-o zona destul de arida, unde apa e la mare pret. In fiecare sat vedem cate un baori, acele puturi de apa, marcate la cele patru colturi de siluete svelte de minarete.  Temple sau simple altare raman in urma noastra. Vedem si colibele de pamant care au inspirat construirea resortului din Mandawa. Popasul obisnuit, cand soferul isi ia micul dejun (noi mancam la hotel dimineata) este din nou intr-un loc placut, pe sosea, unde ma pot bucura din plin de florile de bougainvillea.

Localitatea a fost infiintata in 1488 de catre Rao Bikaji, unul dintre cei 4 fii ai fondatorului Jodhpurului, Jodha Singh Rathore din Marwar. El a intemeiat aici o dinastie care a durat pana la aderarea Bikanerului la Republica India. Aflandu-se chiar pe drumul caravanelor care veneau dinspre Africa si Asia de Vest si se indreptau spre China si Asia Centrala, s-a dezvoltat datorita comertului. Alte familii bogate din Marwar s-au stabilit si ele aici, iar in zilele noastre urmasii lor sunt mari bancheri si industriasi.

Bikaner, o localitate cu peste 500000 de locuitori, ar fi la scara noastra un oras mare, al doilea dupa Bucuresti. In India insa si chiar in Rajahstan, este destul de mic. Situat la marginea desertului, la 237 m altitudine, el are un climat arid. Majoritatea strazilor nu par a fi cele ale unui oras adevarat. Intalnim destule imagini saracacioase, ca cele pe care le-ati mai intalnit in acest jurnal indian.

Alaturi de ele apar si case noi, mai aratoase si ingrijite, unele chiar frumoase.

Bikaner este insa renumit pentru camile, multe la numar in aceasta zona si intens folosite la transport dar si studiate in cel mai mare centru de cercetare din lume pentru cresterea si ameliorarea camilelor. De aceea, aceasta parte din Rajahstan se numeste “tara camilelor”. In luna ianuarie are loc aici un pitoresc festival si targ de camile, ocazie cu care se organizeaza si curse de camile.

Palatul Lalgarh, construit in 1902, este un exemplu de imbinare a stilurilor arhitectonice rajput, mogul si europene. In prezent, o parte a fost transformata in hotel turistic si in alta s-a organizat un muzeu – Muzeul Sri Sadul pe care l-am gasit inchis, fiind dumineca.

Trecem prin oras, indreptandu-ne spre locul in care avem cazarea, la Hotel Harasar Haveli.

Hotelul este construit in stil haveli si se afla foarte aproape de Fortul Junagarh, unul dintre obiectivele noastre. Aici este locul in care ni s-a spus ca suntem a doua pereche de romani cazati la ei in tot anul 2010!

From Mandawa to Bikaner there are also 190 km. We are already used with the low speed, so I try to use the time taking photographs or reading my notes about Bikaner. There are 3 important objectives I plan to see here: The Royal Cenotaphs, The Junagarh Fort and the Bhandeswari Jain Temple. We have few hours at disposal, so we must manage our time.

On the road, temples, shrines, villages. We are at the margin of the desert and here water is a precious commodity. We have seen baoris in every village but one was more interesting because of the peacocks staying there. Finally we arrived in a town which was founded by Rao Bikaji in 1488. He was one of the 4 sons of Jodphur’s founder, Jodha Singh Rathore of Marwar.  Positioned directly on the caravan’s road between Africa and Central Asia, the town was developed by the wealthy merchants. Today we see neglected streets but also new houses. In my country, a town with over half a million inhabitants, would be a big one. Here it is not.

Known as “camels town”, in Bikaner one may visit the most important research center in the world for camel breeding. On January, a camel fair and a camel festival are held herE.

We stay at Harasar Haveli.Hotel, and are the second Romanian family accommodated here during 2010. After we left our luggage at the hotel, we went to see The Royal Cenotaphs.