In caz ca nu stiti exact ce este acela un cenotaf, cautati ca si mine si prietena noastra, wikipedia, va va spune ca un cenotaf este “un mormant gol sau un monument ridicat in memoria unei persoane sau a unui grup de persoane”.  Sigur ca am mai vazut cenotafuri (ex. Londra, Mevlana), nimic insa nu m-a pregatit pentru ceea ce aveam sa vad in Rajahstan, fiindca acolo aproape in fiecare localitate importanta exista asa ceva.

Cenotafurile regale din Bikaner reprezinta locul de incinerare al familiei regale locale, din casa Bikaji Rathore. Exista de fapt 3 sectiuni diferite, din 3 perioade: cenotafurile mai vechi sunt construite din piatra rosie, in timp ce cele mai “recente”, din secolul al XVIl-ea, sunt din marmora alba. Ele se afla pe malul unui mic lac artificial, cu rol de rezervor de apa.

Cenotafurile Devi Kund se afla la 8 km de Bikaner. Este un loc linistit, fara vanzatori ambulanti, doar cu un paznic care vinde biletele de intrare (10 Rp de persoana si 10 Rp pentru aparatul de fotografiat) si pazeste pantofii vizitatorilor fiindca si aici trebuie sa te descalti. Desi e decembrie, soarele arde si cerul de un albastru inchis este un fundal potrivit pentru minunile albe ce se ivesc in fata noastra. Pasim cu talpile goale pe marmora calda si ne indreptam spre grupul de chhatris din fata noastra. Un grup de eleve cred, mai mari, isi noteaza cate ceva in caiete, unele deseneaza. Tablitele explicative sunt foarte putine si scrise doar in hindi. Doar afara, la intrare, am gasit o tabla explicativa in limba engleza.

Cel mai frumos chhatris este cel al lui Maharaja Surat Singh Ji, construit din marmora alba si avand minutioase desene rajput pe tavan. Intre ele il disting pe Ganesh, Zeul Elefant, cel mai popular zeu in India pentu ca el aduce prosperitate. Pe Ganesh il poti vedea aproape oriunde: in mici altare individuale, in temple sau langa ele si chiar pictat langa usa caselor. El este fiul lui Shiva si Parvati.

Interesanta este legenda care explica de ce are cap de elefant. Am aflat-o din aceeasi carte a lui Chopra, despre care am amintit in postarea despre Mandawa. Povestea suna asa: Dupa casatorie, Shiva s-a dus sa mediteze pe un munte dar s-a adancit atat de mult in meditatie, incat au trecut ani multi pana s-a intors acasa. Fiul s-a nascut dupa plecarea sa, fara sa-si cunoasca tatal, iar cand Shiva s-a intors acasa, a gasit in fata ei un tanar care nu lasa pe nimeni sa intre pentru ca mama sa se imbaia. Furios, Shiva, care nu stia nimic despre existenta baiatului, i-a taiat capul. Innebunita, Parvati i-a cerut cu insistenta sa-i redea fiul. Zeul a luat trupul baiatului si s-a dus la Brahma, stapanul Creatiei. Acesta i-a spus ca trebuie sa-i fixeze capul la loc si ii va da viata dar capul, rostogolit undeva, s-a pierdut! Atunci, Brahma i-a spus sa taie capul primei vietuitoare intalnite si sa il puna pe umerii copilului. S-a intamplat ca aceasta vietuitoare sa fie un pui de elefant… Parvati nu era insa multumita, spunand ca toti ii vor ridiculiza fiul. Shiva a linistit-o insa, spunandu-i ca oamenii il vor cinsti si il vor invoca intotdeauna inaintea oricarui zeu pentru ca el le va aduce o soarta buna. De aceea, Ganesh este intotdeauna invocat primul la orice ceremonie sau festival.

Exista mai multe povesti care explica de ce Ganesh are un singur fildes. Dintre ele, o aleg pe cea care spune ca atunci cand scria Mahabharata, la dictarea  lui Vyasa, tocul sau s-a rupt si pentru ca odiseea trebuia scrisa fara pauza, Ganesh si-a rupt un fildes si l-a folosit pe post de toc.

Se spune ca burta sa rotunda, ca de bebelus, reprezinta Universul, iar capul – inteligenta. Urechile mari il ajuta sa auda rugile adoratorilor sai, iar sarpele cu care este incins, reprezinta energia cosmica. El calatoreste pe un sobolan.

Mormintele rajahilor se deosebesc de ale sotiilor lor dupa pozitia stelei funerare: la barbati ea este ridicata la verticala, iar la femei este orizontala si are imprimate amprente de talpi. De cele mai multe ori, aceste stele poarta urme de henna de la diverse sarbatoriri sau festivaluri. Stela lui Maharaja Surat Singh Ji are reprezentata pe ea pe Vishnu.

Mai gasesc si in alte doua chhatris picturi frumoase pe tavan. Unul este mai spalacit dar totusi se poate remarca migala cu care au fost facute aceste miniaturi.

Oriunde te intorci, cupole si o multime de porumbei, fiindca aici nu-i deranjeaza nimeni. Probabil ca cei cativa muncitori care lucreaza ceva mai departe la restaurare, le dau de mancare. Ne indreptam spre celelalte doua sectoare unde sunt monumentele mai vechi, din piatra rosie.

Credeam ca maiestria cu care este lucrata marmora nu poate fi intrecuta dar iata ce am gasit:

Privelistea de aici spre cenotafurile de dincolo de bazinul artificial dintre ele, starneste visarea…Nu mai putem insa zabovi fiindca ne mai asteapta si alte minuni in Bikaner…