Templul Literaturii (Van Mieu) din Hanoi a fost cel mai frumos obiectiv dintre cele vizitate în cadrul turului de oraș, deși ghidul ne-a alergat prin el și am stat acolo doar 45 de minute!
Construit în 1070, în timpul dinastiei Ly, templul dedicat lui Confucius, poate fi considerat prima universitate națională, care a funcționat mai mult de 700 de ani (1076-1802). Model i-a fost templul din Qufu, locul de naștere al filosofului. In 1076 s-a înființat aici o Academie Națională pentru Prinți și Nobili, transformată apoi într-un centru de învățare national. Urmașii și adepții lui Confucius au gestionat templul.
Clădirile complexului, care alcătuiesc cinci curți interioare înconjurate de un zid, ocupă o suprafață de 6000 metri pătrați. Putem vedea aici pagode, stele (monumente funerare), pavilioane, pasaje, un lac și altele.
Acum, se realizează aici ședințe foto, înainte de nuntă sau de către absolvenți. Noi am avut norocul să fim acolo când sute de absolvenți au umplut curțile templului cu freamătul și bucuria vârstei lor.
Vizita începe cu spațiul dintre Marea Poartă Chinezească și curtea următoare. Poarta are două etaje și un dublu dragon Le, stilizat.
In cea de-a doua zonă se află o structură unică, construită în 1085 și numită Khue Van Cac, considerată simbolul Hanoiului. Pavilionul stă pe patru stâlpi aibi, din piatră, iar structura din lemn este colorată în roșu și are două ferestre rotunde. Sub acoperiș este atârnat un clopot de bronz, bătut în anumite ocazii speciale. Aici erau organizate concursurile de poezie.
In cea de-a treia zonă se află lacul Thien Quang Tinh, Pe marginile sale sunt două grădini cu 82 de stele, sprijinite pe broaște țestoase. Ele au fost construite în perioada 1484-1780. Inițial, au existat 116 dar restul s-au degradat în timp. De pe ele putem afla numele și data de naștere a 1307 absolvenți din 82 de sesiuni ale examenului regal trianual. Tot aici sunt lăudate meritele monarhului în funcție și se explică importanța examenului regal.
Și în anii din urmă, cei care aveau de susținut examene, considerau că aduce noroc dacă freacă capul țestoasei!
Aș mai aminti că Broasca Țestoasă este una dintre cele patru creaturi mitice sfinte pentru vietnamezi, alături de Dragon, Phoenix și Unicorn.
Se intră apoi în curtea principală a templului, numită Bai Duong Van Mieu. De o parte și de alta a sa se află două holuri ceremoniale, templele Huu Vu și Ta Vu, dedicate cinstirii unui număr de 72 discipoli ai lui Confucius. Acum funcționează ca magazine de suveniruri.
In centru, Casa de Ceremonii (Dai Bai Duong), sprijinită pe stâlpi imenși din lemn și cu acoperișul ornat cu lună și dragoni.
De aici, intrăm în Sala Marilor Succese (Dai Thanh Dien), unde se află un frumos altar lăcuit și un bust al lui Confucius, înconjurat de patru dintre cei mai apreciați studenți ai săi.
A cincea curte (Thai Hoc) a fost reconstruită, în anul 2000, pe locul fostei Academii Regale, distrusă de francezi în 1946. Ea cuprinde câteva construcții, între care Pavilionul Tobei și Pavilionul Clopotului.
In această curte se desfășoară activități științifice și diverse evenimente culturale. Este amenajată și o mică expoziție, având ca temă educația confucianistă în Vietnam.
Templul este deschis de marți până dumineca, între 8.30-11.30 și 13.30-16.30. Dacă nu ai inclusă vizita într-un tur de oraș, vei plăti 30000 VND pentru intrare.
The First Vietnamese National University, the Literature Temple (Van Mieu)
Included in the city tour of Hanoi, I visited Van Mieu or the Temple of Literature, dedicated to Confucius and his valuable scholar followers.
This was built in 1070, during the Ly Dynasty. Here, the royal princess and noble family sons were taught, so we can say this was the first Vietnamese university.
It is a beautiful complex, featuring five inner courts, passages, pavilions, pagodas. There is also a small lake, very old trees and beautiful flowers.
Now, pre-wedding and graduation photoshoots take place here.
Uimitor centru cultural. Ca universitate avea și săli de curs, bibliotecă? Tinerii de la ceremoniile de absolvire par a fi de la niveluri diferite al școlarității.
Foarte frumoase pozele tale de detaliu.
Mulțumesc pentru aprecieri, Rodica. Nu știu dacă aveau săli speciale, adică era o universitate clasică, pentru că nu ne-a spus nimeni (și, după cum spuneam, am alergat în 45 de minute prin tot acel spațiu vast) dar, cu siguranță erau locuri dedicate și cărți sigur aveau.|De altfel, am specificat că ceea ce a fost centrul de învățare se afla în ultima curte, iar acele clădiri au fost distruse de francezi. Ce se vede acum este reclădit, nu știu în ce măsură și cât de fidel.