Primăria din Belfast este o clădire monumentală, în stil baroc, care îți ia ochii. Construcția ei a început în 1898 și s-a desăvârșit în 1906, arhitect fiind londonezul Alfred Brumwell Thomas, care a folosit marmoră italiană și piatră de Portland pentru a da viață planurilor sale. In fața Primăriei, alintată de localnici cu porecla “tortul de nuntă”, se află o statuie a Reginei Victoria, din marmoră de Sicilia, aparținând unui specialist în statuile reginei, Sir Thomas Brock.

Primăria din Belfast

stema și sigiliul orașului

Spațiul verde care înconjoară primăria este un loc unde se relaxează localnici și turiști obosiți, privind uneori la marele ecran TV, cum s-a întâmplat și când am fost acolo.

De cum am văzut-o, mi-am amintit de clădirea Parlamentului din orașul Victoria, capitala statului British Columbia, din Canada, pe care am văzut-o în călătoria mea din 2005. Aceeași siluetă (detaliile diferă), o statuie a Reginei Victoria și una dedicată soldaților dispăruți în cele două războaie mondiale. In vârful domului, o statuie este dedicată fondatorului orașului, Căpitanul George Vancouver.  Construcția este puțin mai nouă decât cea din Belfast (1893-1897) și aparține emigrantului englez Francis Rattenbury. Nu vi se pare că seamănă?

Revenind la Belfast, vreau să vă arăt puțin din interior (atât cât am vizitat cu grupul) și să justific titlul postării.

Deasupra intrării, pe frontispiciu, este reprezentată zeița protectoare a Irlandei, Hibernia, asistată de zeița romană Minerva și personaje simbolice precum Munca, Comerțul, Industria și Libertatea.

Cupola impozantă are o înălțime de 53m. In interior, ea impresionează prin simplitatea elegantă pe care stucatura rococo nu o încarcă ci o pune în evidență. Imediat sub cupolă, frescele reprezintă scene din istoria și viața orașului.

Fastuoasa scară de marmoră, Marea Scară din marmoră de Carrara și Brescia, ne oferă imaginea unor vitralii care înfățișează și ele momente importante din istoria orașului și a Irlandei. Unul dintre vitralii reprezintă sigiliul orașului, folosit în secolul 17 și de către negustorii orașului pe monezi sau semnele proprii. Apar pe el elemente legate de trecutul maritim al Belfastului, precum corabia și calul de mare. Lupul amintește de fondatorul orașului, Sir Arthur Chichester, pe al cărui blazon se afla. Textul, Pro tanto quid retribuamus (Ce trebuie să dăm pentru atât de mult), reprezintă un psalm din biblie, citat pentru a arăta recunoștința orașului față de divinitatea care i-a oferit atât de mult.

Pe un coridor lateral, alte vitralii întorc file de istorie, mai veche sau mai nouă, către privitori. Iată câteva dintre ele:

Marea Foamete (1846-1852), numită și Marea Foame de Cartofi (Great Potato Famine), acesta fiind unul dintre alimentele de bază pentru irlandezi, foamete care a generat o depresie generală și depopularea Irlandei prin emigrare, a avut ca rezultat un milion de morți și cel puțin un milion de emigranți. Populația Irlandei a scăzut în acea perioadă cu 25%.

Vitraliul este foarte sugestiv:  vasele care duceau emigranții spre alte țărmuri, o familie în fața unei oale în care fierb câțiva cartofi, o femeie care își plânge morții aruncați în gropi comune.

Marea Foamete, vitraliu 1999

Fiind un important port maritim, viața orașului Belfast se învârtea în jurul comerțului pe mare. Marea grevă a docherilor din 1907 este comemorată prin vitraliul creat cu ocazia comemorării centenarului acestui eveniment. El este dedicat sindicalistului James Larkin, supranumit Big Jim, care i-a îndemnat pe muncitori la o unitate care să nu țină de religie: “nu ca și catolici sau protestanți, nu ca naționaliști sau unioniști”. Figura sa este reprezentată în partea de sus a vitraliului. Designul îi aparține lui J.McLaughlin.

Greva docherilor din Belfast, vitraliu 10 mai 2007

Irlandezii au participat deseori și la momente de istorie internațională, manifestându-și solidaritatea cu alte popoare. Un exemplu în acest sens Războiul civil din Spania dictatorului Franco (1936-1939). Un număr de 320 de voluntari irlandezi au luptat în binecunoscuta Brigadă a 15-a Internațională. Dintre aceștia, 48 erau născuți în Belfast.

Războiul civil din Spania, vitraliu 24 noiembrie 2015

O idee impresionantă a fost reprezentată în vitraliul intitulat Cărări (The Pathways), montat la Primăria Belfastului în 2005. El este dedicat memoriei celor de la care s-au prelevat organe și țesuturi fără știința și aprobarealor sau a familiilor lor.

Cărări, vitraliu 18 ianuarie 2005

Lumânări și stele, frunze căzătoare ca lacrimi descriu durerea familiilor, unite de o panglică roșie. Speranța ca aceste practici să înceteze și drepturile oamenilor să fie respectate apare în reprezentarea pescărușilor albi care se avântă în zbor.

Câteva momente în care admiri tehnica unor artiști, înveți ceva istorie dar care te și pun pe gânduri, legate de drumul spre care se îndreaptă Umanitatea.

Belfast City Hall – A Lesson Of History And Art

Right in the center of Belfast, a monumental building reminded me of the Parliament Building in Victoria, B.C., Canada. It  is the City Hall, built beteen 1898-1906 after the plans of Alfred Brumwell Thomas.

This article underlines  the stained glasses in the building, relevant for the history of Belfast and Ireland. Good examples are the seal of the town, the Great Famine (1846-1852), Dockers’Strike (1907), Spanish Civil War (1936-1939)