După ce am vizitat în Da Nang muzeul civilizației Champa, am ajuns la Hoi An, de unde am fost să vizitez ruinele celui mai mare sanctuar al acestui popor străvechi, My Son. Am făcut acest lucru prin intermediul unei excursii în grup organizate.

Așezat lângă satul Duy Phu, la cca. 50 km de Hoi An, My Son este unul dintre cele mai importante centre antice din Asia de Sud-Est, unde aveau loc importante ceremonii religioase hinduse și unde regii Regatului Champa au construit numeroase temple închinate lui Shiva, considerat protectorul lor. Totodată capitală a regatului, acesta era un important centru politic dar și locul în care erau înmormântați regii Cham.

Primul templu a fost construit din lemn, în secolul al 4-lea și a fost dedicat lui Shiva Bhadravarman. El a pierit într-un incendiu, două secole mai tâtziu.

La sfârșitul secolului al 13-lea, regatul fiind atacat de către vietnamezi, khmeri și chinezi, locul a fost abandonat, construcțiile au încetat și capitala a fost mutată în sudul provinciei.

Lăsate în părăsire, templele s-au degradat treptat sub povara timpului și a intemperiilor. Abia în 1898 un savant francez a început să cerceteze ce a mai rămas, iar între 1937-1944, Școala Franceză Pentru Extremul Orient s-a ocupat de restaurare.

In timpul războiului cu americanii, cei din Viet Cong au făcut aici depozite de muniții și armament, sperând că aceștia nu vor ataca aceste locuri neprețuite pentru istoria omenirii în general. S-au înșelat însă și astfel, în urma bombardamentelor repetate, din cele 32 de temple în ruine rămase, au supraviețuit doar 20.

In 1999 ele au fost incluse în Patrimoniul UNESCO, fiind vizitate anual de un număr foarte mare de turiști.

Existența teritoriului Cham era cunoscută de către chinezi cu denumirea de Lin Yi, adică “pădurea sălbatecă”. Ei datează formarea imperiului Champa în anul 192.

Se crede că neamul Cham își are originile în Java, de unde își trag influențele hinduse și indiene. Ei s-au stabilit pe teritoriul Da Nangului de astăzi, în secolul al 2-lea. Au dominat vreme de secole coasta estică centrală a Viet Namului.

Prima parte a istoriei lor, între secolele 2 și 10, a fost caracterizată de luptele frecvente cu chinezii. In partea a doua, intre secolele10 și 15, luptele s-au purtat cu vietnamezii. In anul 1471 ei au fost înfrânți de către regele acestora, Thanh Ton. Regele Cham și o parte dintre nobili au migrat spre Cambogia.

In secolul 20 populația a devenit atât de mică încât se apropie de extincție. In zilele noastre atinge o cifră de 80000. Ultima regină Cham a murit în 1997.

După ce pătrunzi în parcul în care se află situl arheologic, un trenulet te transportă în locul unde se află amplasate mai multe ruine. Se pot observa în drum și pâlniile mari, acum înnierbate, create de bombe.

Localizat pe o vale mică, înconjurat de munți, My Son avea o importanță strategică deosebită. Numele se traduce prin “munte frumos”.

De la prima vedere locul îți amintește de Angkor Wat. Un Angkor Wat mult mai mic. Și asta mi-a evocat imediat ghidul de acolo, care spusese că champii au fost cei mai mari dușmani ai khmerilor doar că atunci nu știam încă cine au fost ei, nu mai auzisem despre ei.

Toate construcțiile au fost realizate pe stâlpi de piatră, din cărămidă arsă și decorate cu basoreliefuri de gresie, reprezentând scene din mitologia hindusă. Intre cărămizi nu există nici un fel de adeziv.

Fiecare rege venea aici pentru o ceremonie de purificare, după accederea la tron, prilej cu care oferea ofrande și ridica noi monumente.

Stilul de construcție derivă din cel din India. Elementul cel mai important este turnul (kalan), alcătuit din fundație, corpul turnului și acoperiș. Turnul este dedicat lui Shiva și reprezintă un simbol al Muntelui Meru (centrul Universului la hinduși). Fundația reprezintă lumea oamenilor și este construită din cărămizi sau blocuri de piatră. Turnul propriu-zis este construit doar din cărămizi și are o ușă falsă, orientată spre est. In interior sunt nișe mici, pentru lămpi. In centru era poziționat un lingam, simbolizând lumea spirituală. Aici, după purificare, bărbații își puteau întâlni strămoșii și zeii. Acoperișul era deseori învelit în foiță de aur sau de argint și era împodobit cu o friză. Decorațiunile exterioare aveau motive florale, animale, măști de monștri, dansatoare sau muzicieni.

Micile comunități champa, care mai supraviețuiesc în împrejurimi, organizează pentru turiști mici spectacole de dans și muzică tradiționale, fie între ruine, fie într-o sală dedicată, aflată la capătul traseului de vizitare. Am avut norocul să le “prind” pe amândouă.

Chiar dacă My Son nu are anvergura și diversitatea unui Angkor Wat, merită să îl vizitați dacă vă aflați la Hoi An. Agențiile din oraș vă pot oferi diverse combinații pentru vizită, astfel încât să vă umpleți întreaga zi.

My Son Sanctuary

The ruins of the My Son Sanctuary can be visited at 50 km from Hoi An. Even if it has not the diversity and the size of Angkor Wat, it pays to make a visit there.

My Son was the capital of the Champa state, its spiritual center and had a great strategic role too.

Greatly destroyed by time and then by war, the place is not so vast but it displays several ruins which can give you an idea about what this place once was.