Am stat puțin în acest orășel de aprox. 10000 de locuitori, cuibărit în Golful Tigullio, la 15 minute de mers cu vaporetto la Portofino.

Santa Margherita Ligure s-a format în secolul al XIX-lea prin unirea a două sate pescărești, Pescino și Corte. In continuare, turismul este cel care a dezvoltat-o, britanicii care au venit imediat în număr mare contribuind major la faima localității.

Am avut șansa să stăm acolo câte o oră la dus și una la întors, pentru că ghida a ales să ne deplasăm la Portofino cu vaporașul, nu cu autocarul, beneficiind astfel de priveliștea de pe mare.

Vremea nu părea însă prea prielnică planului nostru, căpitanul având nevoie de ceva timp ca să hotărască dacă e safe sau nu să iasă mai în larg, pentru a ocoli promontoriul care desparte cele două localități. In cele din urmă s-a hotărât și am plecat. Ghida ne-a spus însă că vom sta o oră și la întoarcere, ca timp pentru masă, deoarece Santa Margherita Ligure e mai pe buzunarele noastre decât Portofino…Ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, ne-a mai spus și că un apartament de două camere poate costa până la 600000 de euro (!), în funcție de locație și dotări. Nu vreau să știu cât ar fi același apartament, în Portofino!

Această stațiune de pe Riviera Levante se bucură de 300 de zile însorite, pe an. Noi am nimerit una dintre celelalte.

Printre vizitatorii foarte celebri se numără marele filosof Nietzche și actorii Lawrence Olivier și Vivien Leigh.

Promenada de pe faleză are cam 1 km lungime și este amenajată ca parc. De-a lungul ei se află portul turistic și mica marină. Se văd și ruinele castelului construit în 1550, după proiectul lui Antonio de Carabo, la cererea Senatului Regal din Genova. Rolul său principal a fost acela de a lupta împotriva piraților, care provocau distrugeri și organizau răpiri de persoane pe toată coasta ligurică.

Plimbându-ne prin parcul din zona portului, am văzut două grupuri statuare, unul reprezentându-l pe Cristofor Columb, celălalt pe Victor Emmanuele II, unificatorul Italiei. Primul, din marmoră albă, așezat în mijlocul unui bazin, a fost realizat de Odoardo Tabacchi în 1892. Celălalt este un monument din bronz, realizat în 1894.

Mai există chiar în portul turistic Maloncello o statuie a Sf, Margherita a Antiohiei, patroana orașului, care are însă fața îndreptată spre mare.

Paralel cu faleza, se înșiră clădiri colorate. Imi imaginez ce frumos arată totul când e vreme însorită. Noi însă ne cam zgribulim…Numai rațele din port se simt bine. In așteptarea vaporașului, fac fotografii în zare, cu zoom-ul.

In sfârșit, căpitanul s-a hotărât să plece!

La întoarcere, intrăm mai mult în centrul istoric, să găsim un loc unde să mâncăm. De data asta aleg să mănânc o felie de pizza (4.40 euro), plimbându-mă pe străduțe pentru a face fotografii. Fațadele caselor sunt în stil genovez, multe cu pictură în trompe d-oil.

Am intrat și în biserica principală a orașului, din Piazza Caprera. Construcția ei a început în 1658, pe locul uneia mai vechi, din secolul al XIII-lea. Planurile i-au aparținut arhitectului Giovanni Battista Ghibo. Cele două clopotnițe au fost adăugate una în 1750 (dreapta), cealaltă în 1927 (stânga). La fațadă vedem nișe cu statuile Sfinților Petru și Pavel. La interior, biserica este împodobită cu stucatură și fresce. Având plan de cruce latină, nava largă poate adăposti 200 de persoane.

Dacă vi-a plăcut plimbarea asta, poate încercați și voi sau poate vi-a dat chiar o idee despre locul în care să vă petreceți următoarea vacanță…

Santa Margherita Ligure

Santa Margherita Ligure is a small town and resort on the Levante Riviera, in Tigullio Gulf. This is the place where one can take a boat to Portofino, and so did our group. Because the weather was not too good, we have to wait the captain to decide if it is safe to take us there, on the sea.

So, I have the opportunity to walk a little on the promenade. It is a nice park there, and you can see two monuments, dedicated one to Cristopher Columbus, and the other to King Victor Emmanuele II, who unified Italy. The ruins of a XVIth. Castle are also there.

When we came back from Portofino, we had a one hour pause for lunch. I decided to take a slice of pizza (4.40 euro) instead of other lunch, in order to walk on the small and narrow streets, to take photographs.