Pentru mine, un sejur în Creta este legat neapărat de o vizită la Knossos, în zorii istoriei. Acele locuri, pe care a viețuit omul cu mai bine de 7000 de ani în urmă, trebuie călcate cu pașii. Trebuie să simți acolo arșița aerului (chiar dacă era toamnă, în septembrie) și să visezi la palatele care te-ar fi putut întâmpina dacă vremea nu ar fi măcinat piatra. Și nu a fost doar asta. Istoricii spun că un cutremur teribil, generat din adâncurile insulei Santorini, aflată la distanță de 120km de Creta, ar fi distrus totul acolo, la Knossos. In urma devastării terenurilor, care a condus la o foamete extinsă și urmare a cuceririi de către micenieni, civilizația minoică s-a stins.

Termenul de “minoic” a fost inventat de arheologul britanic Sir Arthur Evans, care a redescoperit Knossos după anul 1900. S-a folosit de numele de “Minos”, despre care nu se știe exact dacă era numele unei persoane sau un titlu ierarhic. Egiptenii numeau acel teritoriu Keftiu, iar semiții îi spuneau Kaftor sau Kaptara.

Aflat la 5-6km de actualul Heraklion, Knossos a fost capitala civilizației minoice. Populația, nevorbitoare de limba greacă, provenea din localnicii stabiliți acolo cu 4000 de ani în urmă, în neolitic. Epoca bronzului a fost perioada de maximă înflorire a minoicilor, între 3000-1100 î.d.H.

Oamenii se ocupau cu agricultura dar erau și meșteșugari iscusiți. Aveau legături economice importante cu populațiile din bazinul mediteraneean, fapt dovedit de artefactele găsite pe teritorii diverse.

Minoicii credeau într-o zeiță a fertilității, care avea pe lângă ea o figură tânără, masculină (nu se știe exact tipul de legătură dintre ei), care murea și renăștea în fiecare an.

Primul palat ridicat pe aceste locuri ar fi fost distrus de un cutremur cam prin 1700 î.d.H, iar cel de-al doilea, mai mare, ar fi căzut victimă cutremurului și valului tsunami, produs în Santorini. După acest cataclism natural și după o conflagrație care ar fi avut loc cam prin 1350 î.d.H., micenienii s-au stabilit pe aceste locuri, unde au rămas până la venirea romanilor.

Cu certitudine, aceasta a fost cea mai veche civilizație din Europa, sunt de părere specialiștii, care o leagă și de mituri precum cel al labirintului și Minotaurului dar și cel al lui Dedal și fiul său, Icar.

Palatul regal, care avea aproape 1000 de camera și se înălța la 5 etaje, ocupa o suprafață de 20000 mp. Minoicii au inventat primul sistem de conducte pentru alimentarea și distribuirea de apă potabilă la interior. Urmele lor pot fi văzute și astăzi.

Două curți mari erau folosite una pentru întâlniri publice, cealaltă pentru diverse ceremonii.

Pereții încăperilor erau frumos decorați cu fresce, care acum pot fi văzute și admirate la Muzeul Arheologic din Heraklion. Au rămas in situ foarte puține, pentru exemplificare. De aceea este mereu lume multă care așteaptă să intre, să vadă Sala tronului. Se crede că aici aveau loc diverse ceremonii și era loc de adunare pentru luarea de hotărâri importante, de către nobili și capii preoțimii. Copia în lemn a tronului din alabastru de la Knossos se află la Haga și pe acel tron șede Președintele Curții Internaționale.

Aproape tot ce se vede este reconstruit de Evans. Ne îndreptăm spre ceea ce se crede a fi Sala Tronului. Specialiștii nu au căzut încă de acord cu multe referitor la acest palat. Oricum, deocamdată așa este prezentată această sală, la care se ajunge printr-o antecameră, direct din piață. Vedem acolo un tron (originalul era din alabastru, aici este o copie din lemn), niște bănci și un vas ritualic, care a fost găsit într-un coridor alăturat. Mai erau pe jos, lângă tron, niște vase pentru ulei (opaițe?). Ușa care se vede se deschide (prezumptiv) spre un sanctuar. Vasul ritualic era folosit pentru purificarea înainte de ritual. Cu aceste presupuneri, unii cercetători sunt de părere că tronul era ocupat mai degrabă de către o Mare Preoteasă, decât de un rege.

S-au păstrat pe pereți niște fresce viu colorate, cu plante și grifoni. Aceștia erau animale fantastice, înnaripate, o combinație între vultur și leu. In Creta minoică ei sunt reprezentați fără aripi, ceea ce este neobișnuit.

In multe părți nu avem, din păcate, acces. Ni se indică doar unde era intrarea în apartamentul reginei și ni se spune că sub o terasă, unde facem un popas la umbră, s-ar afla chiar labirintul Minotaurului !

Mergem mai departe, parcurgând cumva în cerc partea vizitabilă, și facem din nou un scurt popas, la umbra. Este foarte cald afară și mulți oameni vizitează situl, așa că uneori așteptăm să fie mai puțină lume într-o anume parte. Urcăm și coborâm șiruri lungi de trepte.

De acolo, admirăm fresca Saltul Taurului, cu referire la Minotaur.

Ne deplasăm spre ieșire, oprindu-ne doar puțin pe treptele de pe Calea Regală, de lângă Teatru. Ea se desfășoară pe o lungime de aproximativ 170m de la drumul care leagă Knossos de Heraklion și are, pe alocuri, o lățime de 3.8m Este foarte bine și solid construită, având o fundație de cca. jumătate de metru.

Aș mai vrea să adaug că situl este vizitabil între orele 8-18 și biletul de intrare, achiziționat online, costă 11 euro. Noi l-am cumpărat direct acolo și a costat 8 euro, cu reducerea pentru seniori. Lângă intrare se află un restaurant, unde puteți lua prânzul.

Dacă doriți să vedeți fresce originale , vase, figurine etc. descoperite în urma săpăturilor la site, este necesar să vizitați și Muzeul de Arheologie din Heraklion.

Immersed in the History

While in Crete, we visited the archeological site in Knossos. So, we were aquainted with the Minoan culture, which is the oldest European civilization.

Sir Arthur Evans (British) worked there between 1900–1931 in order to discover the ruins of the Palace in Knossos. This civilization came to an end because of a huge earthquake caused by the Thera volcano, from the Santorini Island.

The great bulk of the objects excavated in Knossos can be seen at the Archeological Museum in Heraklion.