Mergând de la Sibiu spre inima Apusenilor, am făcut un foarte scurt popas în Alba Iulia. Intotdeauna grăbită când treceam prin oraș, n-am avut răgaz încă să văd cetatea renovată. De data asta, însoțindu-mi prietena din străinătate, mi-am zis că merită cu siguranță să mă opresc 2-3 ore pentru a-i arăta un loc important pentru istoria țării mele.

Compatrioților care citesc aceste rânduri nu trebuie să le explic, cred, prea multe. Fiecare român are un loc în inima sa pentru Alba Iulia, cel puțin așa îmi închipui! Pentru cititorii mei din străinătate aș spune totuși câteva lucruri, foarte concis.

Dovezile istorice existente mărturisesc existența pe acest teritoriu a castrului roman al Legiunii a XIII-a Gemina, în anul 106 AD. In plin Ev Mediu, Cetatea Bălgrad a atras atenția turcilor, care au ocupat-o. Abia în 1688 Transilvania este eliberată de turci de către armatele Imperiului habsburgic. Extinzându-și teritoriile asupra Transilvaniei, în 1714 Prințul Eugeniu de Savoya a aprobat planurile cetății de la Alba Iulia, care aveau să fie puse în operă între 1715-1738. Utilizând materiale locale, 20000 de iobagi români au ridicat cetatea, după planurile arhitectului italian Giovano Morando Visconti. Până în 1873 s-au tot efectuat extinderi, modificări și renovări. Cetatea avea trei linii de fortificații care, cu mai bine de 20 de ani în urmă, când le-am văzut prima dată, nu arătau prea bine.

Acum însă ele au fost renovate și pot sta alături de orice cetate renovată din Europa. Pentru cei care dispun de timp, există un traseu separat de vizitare a fortificațiilor.

fortificațiile cetății Alba Carolina

De îndată ce intrăm în cetate, primul obiectiv vizitat a fost Catedrala Încoronării, construită în stil bizantin între 1921- 1922. Aici, în curtea bisericii au fost încoronați, la 15 octombrie 1922,  Regele Ferdinand I al României și Regina Maria, ale căror busturi ne întâmpină la intrarea în curtea catedralei. Portretele lor se află și în biserică, la locul ctitorilor.

Catedrala Încoronării, Alba Iulia

Regele Ferdinand I

In apropierea catedralei ortodoxe se află și Catedrala Romano-catolică Sf. Mihail, cea mai veche catedrală de pe teritoriul României (1009) și cea mai înaltă clădire din Alba Iulia (62 m). Câteva sarcofage din piatră frumos lucrată simbolizează ultimul popas pe pământ al unor personalități din istoria Transilvaniei, precum Ioan de Hunedoara, guvernatorul Transilvaniei și fiul său, Ladislau.

Catedrala Romano-catolică

Hălăduim apoi puțin prin cetate, fotografiind câteva dintre grupurile statuare din bronz cu care ea a fost înfrumusețată, bem o cafea în clădirea numită ” Ierihon”, vedem, de la distanță, clădirea tinerei Universități “1 decembrie 1918”  Alba Iulia, savurăm o clătită și pornim din nou la drum.

Muzeul Unirii, Alba Iulia

Poarta a IV-a

N-am stat suficient nici de data asta, dar măcar m-am convins că merită să revin. Cât de curând.

Short Stop in the Fortress of Alba Carolina

On our way from Sibiu to tghe Apuseni Mountains, we had a break in Alba Iulia, a very important place in the Romanian history. In 106 AD there was a Roman castrum here, and in medieval time the Bălgrad fortress attracted the Turks, who occupied the settlement. Transylvania was liberated by the Austrian Empire, while extending its terittories to the East. In 1714, Prince Eugen of Savoy approved the plans of a fortress to be built in the Vauban style. The construction took place between 1715-1738, the plans of the Italian architect Giovano Morando Visconti being respected.

More than 20 years before I have seen the ruins of the fortification but I had not the opportunity to see the renovated fortress. Now we stopped for 2-3 hours and visited the Orthodox Cathedral, were the coronation of Ferdinand I took place. This is an important moment in our history, as Alba Iulia was the place were the Great Unification of Romania took place, in 1918. The Romano-Catholic Cathedral, the oldest cathedral in Romania (1009) and the tallest building in Alba Iulia (62 m), was our second stop.

Then we walked around, taking photos of the bronze statues which adorn the fortress now, drinking a coffee and eating sweet crepes. It was not enough time to see everything but I know now that I must go back there, very soon.