Am intrat în Shiraz când soarele se grăbea spre asfințit și așternea parcă un praf aurit peste oraș.

In sfârșit ne aflam în acel loc despre care iranienii spun: “Ispahanul este pentru minte și Shirazul pentru suflet!”  Construcțiile arătau altfel, mai multă verdeață și multe fântâni bucurau ochii.

Eram la 910 km sud de capitală și la o altitudine de 1600m! Cu toate că numărul locuitorilor depășește 1.5 milioane, Shiraz pare un oraș relaxat.

la intrarea în Shiraz

Așezarea s-a dezvoltat de-a lungul vremii, pe drumul comercial dintre Susa și Persepolis, din timpul elamiților, o populație pre-persană, despre ai cărei regi aflăm că s-ar fi aflat aici încă din anul 2700 înainte de Christos. Aceștia trăiau pe terenurile mai joase, la poalele munților și aveau legături comerciale cu Sumerul, Babilonul și Asiria, fără a exclude însă și războaie cu popoarele acelor ținuturi.

În secolele 11 și 12 au existat rivalități între nobilii locali, care au creat probleme Shirazului dar, totuși, acesta a reușit să iasă cu bine din invazia mongolilor și să facă față, în 1395, armatelor lui Timur Lenk, printr-o capitulare tactică.

Râul Khoshk (în persană, “uscat”), care străbate orașul, a cauzat mari inundații în 1668, urmate de numeroși morți și izbucnirea unei epidemii de ciumă.

Khoshk

In 1725, locuitorii orașului au îndurat un măcel nemilos, produs de rebeli afgani care luptau împotriva autorității Safavizilor. Dinastia acestora a condus Iranul începând cu anul 1502 și s-a încheiat în 1736, după ce a pus bazele Iranului modern.

In Shiraz ne-am cazat la Hotelul Jaam e Jam.

Numeroase grădini și trandafirul de Shiraz au făcut renumele orașului, ca să nu mai vorbim despre celebrul vin de Shiraz, căzut în uitare – cel puțin oficial – odată cu revoluția islamică.

I-au rămas însă doi nemuritori poeți, al căror nume a intrat și în literatura universală: Hafez și Saadi.

Aramgah-e Hafeziah “Hafez”, numit astfel pentru că a învățat pe de rost Coranul încă de mic (1326-1390), a fost un poet romantic, care cânta iubirea în poeme cu tainice sensuri sufiste.

Abū-Muhammad Muslih al-Dīn bin Abdallāh Shīrāzī este cunoscut lumii cu numele său literar, Saadi din Shiraz. Data nașteri lui Saadi nu se cunoaște (1185 sau 1208). A murit în anul 1292, lăsând Persiei două mari lucrări, Golestan și Bustan. In prima, se înșiră o serie de anecdote, iar a doua prezintă, în mod umoristic, gânduri despre justiție și guvernământ. Câteva dintre versurile sale sunt înscrise pe fațada clădirii Națiunilor Unite, din New York: “Cine privește nepăsător la durerea altuia / Nu este vrednic de numele de om“.

Iranienii îi venerează pe cei doi poeți și le păstrează vie amintirea. In secolul al 18-lea, din ordinul lui Karim Khan Zand, le-au construit două monumente, în câte o grădină și vin mereu să se închine acolo și să lase câte o floare. Vă invit să îi însoțiți.

la mormântul lui Saadi

grădina care înconjoară mausoleul lui Hafez

mormântul lui Hafez

The City of Flowers and Poets, Shiraz

Shiraz is situated 910 km South of Tehran, at 1600m altitude. It has over 1.5 million people but it still looks very relaxed. Much greenery and a better architecture as we have seen till now.

An ancient city, on the road between Susa and Persopolis, Shiraz has a tormented history. In 1395 it escaped the Mongols’ invasion and also, later on, Timur Lenk’s armies had no much fight, after a tactic surrender of Shiraz (1395). Nevertheless, the Afghan rebels – fighting against the authority of the last Safavides – carried on big massacres in Shiraz (1725).

Shiraz is famous for the gardens and the Shiraz rose but also for the tasty Shiraz wine. Unfortunately, the last one is no more available after the Islamic revolution in Iran.

But most of all, two great poets are responsible for the fame of Shiraz: Hafez and Saadi, who lived in the 13^th. and 14^th.centuries. In the 18^th. century, Karim Khan Zand ordered a moument to be constructed for each of them, where people can express their appreciation and gratitude. Each monument can be seen in a beautiful, surrounding garden.