Pe unul dintre bulevardele centrale ale Erevanului ( Bv. Mashtots) o poartă nu prea mare, placată cu faianță smălțuită, te conduce spre o mică moschee, înghesuită între blocuri. Este Gok-Jami sau Moscheea Albastră, construită la porunca lui Hussein Ali-Khan, un conducător local, între 1760-1768 și singura care a supraviețuit în Erevan.

intrarea în Gok-Jami sau Moscheea Albastră din Erevan

Curtea interioară păstrează cele 28 de încăperi ale fostei madrase (școală musulmană) și o fântână. Te poți plimba în liniște, fiindcă nu e nimeni acolo. De îndată ce ai intrat pe poartă, pătrunzi într-o lume a liniștii, inundată de vegetația verde și de trandafirii  care amintesc de persani, unii dintre musulmanii care au stăpânit Armenia câteva sute de ani. Pe atunci, Erevanul abia număra cca. 20000 de locuitori. Era în timpul domniei lui Nadir Shah în Iran și moscheea este una iraniană, proiectată a fi Moscheea de vineri a orașului (cea mai importantă zi de rugăciune). Unii îi și spun Moscheea Iraniană.

In timpul stăpânirii rusești, la sfârșitul secolului al 19-lea, erau, se pare, 10 moschei în oraș, Moscheea Albastră fiind cea mai importantă dintre ele.  Mai târziu, în timpul sovietelor, celelalte au fost demolate, în timp ce Gok-Mosque a fost păstrată pentru a adăposti Muzeul Orașului Erevan.

După despărțirea de Uniunea Sovietică, Moscheea Albastră a intrat într-un îndelungat proces de restaurare, finanțat de către statul iranian și terminat abia în 1999. Muzeul a fost mutat într-o clădire special construită dar, deși serviciul religios a fost reluat, statul armean continuă să considere lăcașul mai mult drept un centru cultural. Identitatea sa musulmană este învăluită de masa preponderent creștină a locuitorilor capitalei.

La exterior, se observă forme arhitecturale persane dar nu este vorba despre cea mai pură arhitectură. Nu avem în fața noastră o moschee strălucind de bogăție, care să te strivească sub opulența sa. Micul său minaret are o înălțime de 20 m.

Interiorul e simplu, fără frumoasa caligrafie islamică sau faianța smălțuită care ne încântă la moscheile din Istanbul, de pildă.

Sunt două persoane în interior, cu care am intrat în vorbă, amestecând engleza cu rusa. Neștiind cât știm noi despre religia lor, unul dintre ei se oferă să-mi arate poziția de rugăciune și să-mi explice câte ceva despre mihrab (nișa care indică direcția spre Mecca), dându-și și acordul ca să-l fotografiez. Le povestesc și eu pe unde am umblat și ce moschei am văzut și apoi, despre minoritatea turcă și tătară din țara noastră. Ne despărțim aproape prieteni, după ce unul a încercat chiar să ne invite acasă la el dar nu a putut da de soția sa la telefon pentru a-i cere acordul.

In timpul vizitei sale în Iran, în 2012, Ministrul Culturii din Armenia a decis ca țara sa să solicite înscrierea Moscheii Albastre din Erevan în patrimoniul UNESCO.

Intrarea la moschee este gratuită și întreaga vizită nu vă ia mai mult de 15-20 de minute, așa că merită să intrați și aici, mai ales că vis-a-vis pe bulevard, veți găsi alt obiectiv – Piața Pak-Shuka.

It Is A Blue Mosque In Erevan Too

Built during 1760-1768, when Yerevan was under the ruler Hussein Ali-Khan, Gok Jami or the Blue Mosque was one of the 10 functioning mosques in Yerevan. It was meant to be the Friday Mosque, the most important. Perhaps this is the reason why it is the single one which still exists today. During the Soviet rule, all the others have been demolished, this one being kept as site of the town museum.

The mosque was renovated during the ’90s, funds being allocated by the Iranian government.

It is a simple and small mosque. Nothing of the richness of other mosques I’ve seen in other countries. Still the influence of the Persian architecture can be seen, even if not in pure forms. The interior is simple too, without the beauty of the Islamic calligraphy or the colored tiles.

The Ministry of Culture in Armenia applied, in 2012, for inscribing the Blue Mosque in the UNESCO heritage.

The entrance is free and the whole visit will take you no more than 15-20 minutes.