(din ciclul Amintiri in timp despre…)

In copilaria mea, marcata de o multime de filme sovietice, aproape singurele care se difuzau, o nota aparte faceau cele care apareau sub sigla Gruzia-film. Gruzia era numele Georgiei, pe cand facea parte din URSS. Abia dupa castigarea independentei si-a reluat acest nume. Cand mergeam sa vad un film gruzin, stiam ca, de cele mai multe ori, va fi o poveste eroica cu iz istoric, cu protagonisti cu mustati negre, caciuli mari si banduliere de cartuse si fete frumoase, subtirele, cu parul impletit in cozi lungi pana la mijloc. Fetele se roteau in dansuri parca plutind deasupra pamantului, in timp ce barbatii dansau aproape numai in varful picioarelor, cu miscari foarte iuti. Peisajele montane erau minunate.  Aceste filme erau preferatele mele desi, iata, nu mi-a ramas in memorie nici macar un singur titlu!

Primul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la Tbilisi, sunt bisericile. Nu foarte ingrijite pe atunci, se inaltau peste tot in orasul care se intinde pe malul raului Mtkvari (sau Kura, in limba rusa).

Tbilisi

Cei care au dat numele tarii au fost membrii tribului Kartli. Sakartvelo, cum i se spunea Georgiei, a imbratisat crestinismul imediat dupa Armenia, in anul 337. Prima sa capitala a fost la Mtskheta. Nici nu e greu de pronuntat, nu? Se crede ca anticul Colchis, “Tara lanii de aur” s-ar fi aflat pe aceste locuri magice. Tbilisi, capitala Georgiei de peste 1500 de ani, a fost intemeiat de regele Vahtang Gorgasali abia in secolul al 5-lea. Se aflau aici niste izvoare calde, tamaduitoare si de la “tbili”, adica cald, vine numele orasului.

Cand esti in oras, cea care iti sare in ochi imediat este fortareata Narikala, sau mai bine spus ruinele sale. O data resedinta regala, i se spunea si Fortareata geloziei sau Shuris Tsikha.

In orasul vechi, stradute mici, inguste, unele doar pietruite, pastrand inca case traditionale, cu balcoane. Probabil ca acum multe dintre ele vor fi fost renovate si puse in circuit turistic, dar pe atunci aspectul era unul mai degraba saracacios. Am ales – pentru fotografiat – cateva zone mai aratoase, reprezentative pentru arhitectura locului.

Mergand spre centru, o strada mai larga insoteste raul. Deasupra sa se inalta parti din zidurile de aparare ale fortaretei, unele dintre ele renovate. Centrul, reprezentat in primul rand de Piata Libertatii, nu impresioneaza in mod deosebit. O cladire mai aratoasa este cea a Primariei, construita in anii 1830, in stil neo-maur. In apropiere, se afla Bv. Rustaveli, artera comerciala a orasului. Nu uitati ca vizita aceasta s-a desfasurat cu decenii in urma, cand Georgia era parte a statului sovietic, si acum, probabil, lucrurile stau altfel.

Imi amintesc ca am vizitat un muzeu arheologic si unul etnografic (un fel de muzeu al satului), in aer liber, aflate pe Muntele Mtatsminda, de unde se desfasoara o frumoasa panorama a orasului Tbilisi.

Dintre bisericile vizitate, doua mi-au retinut atentia in mod deosebit. Prima dintre ele, Biserica Kashveti, am retinut-o din cauza legendei legate de ea. Desi actuala constructie, datorata arhitectului Bilfeldt, dateaza din anii 1904-1910, ea a fost inaltata pe locul uneia vechi, din secolul al 6-lea. Se spune ca pe atunci, o localnica ar fi acuzat un calugar ca a lasat-o insarcinata. Acesta s-a aparat, spunand ca adevarul va iesi la iveala atunci cand femeia va da nastere unei…pietre. Ceea ce s-a si intamplat, sustine legenda. Numele bisericii, Kashveti, inseamna “a da nastere unei pietre”. A doua biserica retinuta de mine este Metekhi sau Biserica Fecioarei, construita in secolul al 13-lea. In fata sa se afla statuia regelui Vahtang Gorgasali, privind spre oras, pe deasupra raului Mtkvari.

Biserica Kashveti

Biserica Metekhi

Ceea ce mi-a placut insa cel mai mult in Georgia, au fost oamenii sai calzi si primitori, carora le place sa se bucure de viata, in compania prietenilor si a unui pahar de vin Tsinandali.

o statuie mostenita din era sovietica

Tbilisi, “the Jewel of Caucasus” from Georgia

The first thing I think about Georgia, are the numerous churches. Georgia adopted Christianity immediately after Armenia, in 337. It is believed that the antique Colchis, the land of the golden fleece, has been here. The king Vakhtang Gorgasali built Tbilisi in the 5^th century. Its name is given by the warm springs in the region. “Tbili” means “warm”.

When I visited Tbilisi, Georgia was part of the Soviet Union. So, the national heritage was not so well promoted.

The Narikala Fortress is one of the first thing one can see when entering the city. There are also a lot of churches, Meteckhi and Kashveti among them. On the mount Mtatsminda, we visited an open air ethnographic museum, with traditional houses, and an archeological site.

In Old Tbilisi, narrow, cobbled streets, are still full of traditional, wooden houses, with balconies.

People are those whom I appreciated the most in Georgia. They are warm, very friendly, ready to spend some time with the friends and a good wine, like the local Tsinandali.