Bulguska is considered no.1 Budhist temple in Korea and when I visited it, I understood why. I reached the place by a bus from Lake Bomun (no.10, 11, or 700; 1500 won one way). From the bus station I climbed about 5 minutes on an alley full of cherry trees in blossom. Even if it rained cats and dogs, the pink flowers have been awesome! You can judge yourself!

First construction appeared on  528, followed by a reconstruction plan on 751, during Unified Silla. It was the period of maximum expansion of Budhism in Korea. During the Japanese invasion in the XVIth century, the temple has been burned almost entirely. The reconstruction took place only between 1969-1973. Since 1995, Bulguska Temple together with Seokguram Grotto belong to the UNESCO treasury.

The famous stone stairs of the temple lead the visitors from the mundane world in the sacred world of the Budha’s spiritual world. Many treasures are inside the temple! The pagodas/stupas and the golden Budhas, the intricate constructions of the rich decorated halls, all are amazing!

Even if it rained heavily, the whole trip was worthy if only for the temple! I visited Bulguska at my arrival in Gyeongyu, leaving for the next day my visit to the other objectives. I hope you will enjoy the temple by looking at the photos!

Bulguska este considerat templul nr. 1 din Coreea si cand l-am vizitat am si inteles de ce. Aflat la cativa km de Bomun, am ajuns acolo cu autobuzul (nr. 10, 11 sau 700; 1500 won) si urcand cam 5 minute printr-o zona plina de ciresi infloriti. Din pacate ploua foarte tare, atat de tare incat pentru mine va ramane ca etalon “o ploaie ca la Bulguska”.

Prima constructie  a aparut in 528 si purta numele de Beopryusa sau Hwaeom Bulguska. Reconstruirea sa a fost initiata in 751 de catre prim-ministrul vremii si s-a terminat in 774, in timpul Sillei Unificate (668-935). Intregul complex era alcatuit din 80 de constructii din lemn. Numele sau a ramas Bulguska (Taramul Fericirii) in timpul numeroaselor renovari din timpul dinastiei Goryeo (918-1392) si a dinastiei Joseon (1392-1910).  In timpul invaziei  japoneze din secolul al XVI-lea (numita razboiul Imjinwaeran), templul a servit drept sediu militiei de voluntari. De aceea, japonezii l-au ars si, cu exceptia salii principale si a altor cateva cladiri importante, templul nu a fost complet restaurat pana in perioada 1969-1973. Restaurarea s-a facut doar dupa cercetarea si excavarea amanuntita a zonei antice a templului. In 1995, impreuna cu Grota Seokguram, templul Bulguska a intrat in patrimoniul UNESCO.

Inca de la inceput a servit ca centru al budhismului coreean. Aici se inaltau rugile pentru apararea tarii de invadatorii straini si tot aici se pastreaza numeroase relicve care atesta inflorirea artei si culturii budiste in Silla.

Planul acesta, expus la intrare, va poate da o idee despre cat de mare este acest templu. Intrarea costa 4000 won, programul de vizita fiind intre 7.30-17.30

Templul este construit pe terase de piatra, la poalele muntelui Tohamsan, conform principiilor filosofiei est-asiatice antice, care cereau ca orice constructie facuta de om sa se integreze in habitatul natural, sa nu-l invadeze. Apa care curgea prin fata sa nu mai exista in zilele noastre.

Dupa ce se trece de poarta principala de intrare, se traverseaza pe pod un lac cu lotusi, care nu erau infloriti in aprilie. Urmeaza poarta intalnita la toate templele, pazita de cei patru regi ceresti. Acestia tin in mana un instrument muzical, o pagoda, un dragon si o sabie.

Indata ce ai trecut de poarta, te intampina cea mai fotografiata imagine a templului, scarile de piatra de la Bulguska.

Podul Norului Alb si Podul Norului Albastru il transporta pe credincios din lumesc in regatul spiritual al lui Budha. Ele constituie cel mai bun exemplu de arhitectura coreeana in regatul Silla.

Urcarea pe ele este interzisa, pentru intrarea in templu trebuind sa ocolesti cladirea, prilej cu care poti observa o parte originala a constructiei. Seokdan sau platforma de piatra ne arata cum se ridicau constructiile Sillei: intre stalpi de piatra erau adunate pietre, asezate una pesta alta, fara a utiliza mortarul. Platforma a rezistat timpului, ceea ce vedem fiind pietrele originale, din anul 750.

Intrand in principalul sanctuar de la Bulguska, privirea iti este atrasa imediat de doua dintre comorile sale, pagodele Dabotap si Seokgatap. In curte, grupuri de scolari se alearga tipand si razand, fara nici o grija pentru sacralitatea locului, asa cum fac copiii pretutindeni.

Un coridor acoperit, sprijinit pe coloane elegante, inconjoara curtea si imi ofera adapost de ploaie, dandu-mi ragazul necesar pentru a privi si a fotografia.

Daeung-jeon sau Holul Marii Iluminari , holul principal al templului, a fost construit in 681, ars in 1593 si reconstruit pe platforma originala in 1770. Il inconjor de cateva ori, fara sa ma grabesc, fiindca nu ma mai satur sa admir complicata lucratura in lemn de sub acoperis, diferita de ceea ce am vazut pana acum. Intre timp, ploaia mai sta, reincepe si sta iar. Pandesc un moment pentru a face fotografii si inauntru deoarece este interzis acest lucru. Nu reusesc sa inteleg politica atat de diferita in aceasta privinta, practicata de catre lacasurile religioase in diferite parti ale lumii. Uneori, chiar in aceeasi tara si chiar la lacasuri apartinand aceleiasi credinte exista aceste diferente: unii te lasa, altii nu. Cei mai destepti, iti pun o taxa pentru fotografiat, aceasta fiind solutia cea mai buna, dupa parerea mea. Calatorii pasionati si fotografii inraiti vor incerca oricum.

In interior, tavanul este de asemenea minunat sculptat. In mijloc, sta Budha Sakyamuni, care a ajuns la iluminare in India. De o parte si de alta a sa stau Maitreya sau Mirugbosal, viitorul Budha si Galla Bodisatvva sau Kallabosal, Budha care va fi. Statuile originale datau din 681 dar pentru ca au ars, acestea dateaza, probabil, din 1659.

Din curte se poate urca la un mic balcon, de unde se pot vedea bine scarile de piatra si detalii ale cladirii.

Cand revin in curte, inghesuiala din jurul pagodelor nu mai e atat de mare si pot fotografia.
Se crede ca Dabotap  sau Pagoda Multiplelor Comori a fost construita in 751 si este una dintre cele mai vestite din Coreea. Are o inaltime de 10.4 m si a fost construita utilizandu-se tehnici de sculptura a pietrei unice pentru timpurile acelea. Ea are cate o scara pe fiecare parte. Opt stalpi in forma de bambus sustin floarea d elotus cu 16 petale. Un singur leu a mai ramas de paza din cei 4 care se crede ca au existat pana in 1902. Aceasta este pagoda feminina Dabotap, considerata cea mai frumoasa pagoda din lume.

Seokgatap este pagoda masculina. Ea are 8.2 m inaltime si este tipica pentru perioada Sillei Unificate, cand pagodele au fost simplificate la 3 etaje, asezate pe o platforma de 2 etaje. I se mai spune si Muyeongtap sau Pagoda Fara Umbra. In jurul sau sunt 8 flori de lotus din piatra.

Tot aici in curte se mai pot vedea si alte comori:

Copiii alearga in continuare nestingheriti, unii imi spun “Hello”, apoi rad si fug.

De indata ce ies din curtea asta, totul se linisteste dintr-odata. In celelalte locuri sunt doar cativa vizitatori. Ploaia a stat din nou. Inchid umbrela si mai petrec o ora in incinta templului.