Am început să mă simt în mijlocul unor povești din 1001 de nopți mai mult la Zinat Naranjestan, decât în alt loc vizitat până acum în Iran. Probabil că și Palatul Golestan din Teheran ar fi putut să-mi lase aceeași senzație dacă l-am fi vizitat mai pe îndelete, în interiorul clădirilor, în loc să stăm mai mult de o oră și jumătate în grădină fiindcă autocarul nu fusese chemat la o oră potrivită…Aceasta este însă una dintre greșelile minore ale organizării acestei excursii și nu vreau să mă mai amărăsc cu ea.
Inapoi la Shiraz deci, vizităm Zinat al-Molk House sau Zinat Orangery (Naranjestan), o parte mai mică dintr-un complex architectural construit între anii 1879-1886, care a fost sediul Guvernatorului Farsilor, în epoca Qajar.
Qajarii, nobili și războinici de origine turcică, au acces la putere în mod violent, la sfârșitul secolului al 18-lea. Dinastia întemeiată de ei a durat din 1785 până în 1925 și a fost martora creșterii influenței Europei de Vest asupra Persiei. Dezvoltarea artei în acea perioadă, cu tot ceea ce a însemnat pictură, ilustrații de manuscrise, caligrafie dar și lucrări cu lac sau email, reprezintă o etapă deosebit de importantă pentru schimbări nemaiîntâlnite până atunci în cultura islamică.
Complexul este alcătuit din două părți: una exterioară, care cuprinde Naranjestanul și muzeul și una interioară, casa Zinat-al Molk, reședința familiei. Noi am vizitat doar partea exterioară. Aceasta era o clădire oficială, unde aveau loc întruniri politice și militare. Cele două părți sunt unite între ele printr-un tunel.
Grădina, împrejmuită de zid, este răcorită de canale și fântâni. Imediat după ce intrăm, ne oprim să admirăm și aici mozaicurile care împodobesc zidul. Este un punct unde toți vizitatorii doresc să-și facă o fotografie.
La Oranjerie era destul de multă lume. Nu turiști străini, ci iranieni. Se plimbau prin grădină, admirau terasele și încăperile dichisite (unele cu o multitudine de oglinzi – stil mult agreat în vechea Persie, dar întâlnit de mine și în Rajahstan, India) sau pur și simplu stăteau la taclale, la un ceai, la umbra copacilor.
In afară de oglinzi, folosite mai ales pe terase, este prezentă și pictura cu motive predominant florale și de păsări, sculptura, lucrările în cărămidă, stucatura. Ușile cu intarsii din scoici, după model indian, sunt din lemn de nuc. Pe pereții exterior se pot observa imitații ale basoreliefurilor de la Persepolis. Totul a fost executat de către iscusiții artiști din Shiraz.
Și aici poți veni zilnic, între 7.30 – 18. intrarea costă 150000 riali.
Orangery Zinat Naranjestan, a Monument of the Qajar Art
The complex represented by two parts: the Naranjestan and the museum plus the Zinat-al Molk, the Molk’s family residence, was constructed between 1879-1886. This was an oficial building, the site of the Farsi Governor, where political and military meetings were held.
The garden is surrounded by a wall, with rich tile decorations at the entrance.
The rooms and terraces of the building are beautifully ornated. A lot of mirrors are sparkling on the terraces, this being a preferred decoration method both of the buildings and the mosques, in Iran.
A lot of people were walking in the garden, visiting the rooms or just sitting at the shadow of the trees, drinking tea and chating. They were mostly Iranians.
You may visit this site daily, between 7.30-18. The entrance ticket is 150000 riali.
Un blog interesant 😉 frumos
mulțumesc!
This residence is full of beautiful decoration,ornamentation.
And these two ladies,are they nuns?
No, they are paid ladies, who are walking in the garden, to show the visitors the traditional costume.