I searched the internet for the history of Ulcinj and I found out that the founders have been Greeks, who named the place Colchinium. Than, the Romans conquered the place and eventualy transformed it into a municipium. The Ventians dominated the town over 150 years, changing its name in Dulcigno. The man who becam the famous Miguel de Cervantes was prisoner here for 5 years. Finally, the Turks owned the town for over 300 years. In 1878 it was liberated but only in 1880 the town joined the Montenegro. Of course this only a summary but between its lines people lived here, in the oldest settlement on the coast of the Adriatic Sea. It was also a famous pirates place.

Today, Ulcinj resort is a place which still needs much work. At most two days needs a tourist to see everything: the many mosques, the Orthodox cathedral, the Clock Tower, the Old Town, the Bazaar and the beaches. The town is not impressive at all. Many new houses have been built, and the apartments are hired during the summer. The new and funny way to fish, which I see from a bridge, was really interesting for me as I have never seen before such a thing.

My conclusion, based on one week stay there: there are other places more interesting, like Budva or Kotor. Ulcinj is suitable for people who like to stay on the beach all day long or for people who, like us, wanted to explore around the town.

Am ales sa petrec o saptamana de vacanta la Ulcinj din doua motive: e foarte aproape de granita albaneza si urma sa stau o saptamana si in Albania si, deoarece am vazut Budva si Kotor – foarte aglomerate – speram ca in Ulcinj sa fie mai putina lume. Gresit rationament! Ulcinj este foarte aglomerat. Majoritatea turistilor par a fi muntenegreni si sarbi dar am vazut si cativa nemti, italieni si rusi. Desi dupa impresia lasata de cele citite pe forumul softpedia s-ar fi parut si ca multi romani merg acolo, am intalnit o singura familie de bucuresteni pe o plaja, iar o masina de Arad, trecand pe langa noi, chiar in seara sosirii noastre acolo, ne-a claxonat si soferul ne-a strigat: “Salutam Timisoara!” Atat.

Ce am putut afla despre Ulcinj pe internet? Ulcinj este una dintre cele mai vechi asezari de pe coasta Adriaticii. Se crede ca ar fi fost intemeiata de greci in sec. V i.e.n. Locuitorii apartineau unui trib ilir, asa ca romanii cand au venit in Colchinium, l-au luat de la iliri. Asta se intampla in sec. al II-lea i.e.n. L-au fortificat si l-au transformat in municipium si asa apare si in scrierile lui Pliniu cel Batran si ale lui Titus Livius. Ei i-au schimbat numele in Olcinium. Apoi, timp de 150 de ani, zona s-a aflat sub stapanire venetiana (1423-1571), iar numele i s-a schimbat din nou, in Dulcigno. In acea perioada, multi albanezi de religie ortodoxa s-au refugiat aici din calea turcilor musulmani. Dupa batalia navala de la Lepanto (1571), orasul a intrat sub stapanirea turceasca, care a durat 300 de ani, pana in 1878. Chiar dupa faimoasa batalie, s-a aflat prizonier in oras Miguel de Cervantes, cel care avea sa devina autorul faimosului Don Quichote. O localnica de care spaniolul s-a indragostit, a devenit Dulcineea, luindu-si numele de la orasul in care traia. Ulcinj a intrat in Republica Muntenegru abia in anul 1880.

Orasul cu cca.12000 de locuitori, din care 70% sunt albanezi, sta marturie ca masa de turisti l-a invadat intens nu cu multi ani in urma. N-a dobandit inca acel aer de “statiune”. Are stradute mici, cu case vechi (nu prea multe) sau mai noi, unele construite special pentru a fi inchiriate, un bulevard principal, aglomerat cu masini, care coboara spre plaja mica a orasului. Vedem o buna parte din el de pe terasa locului unde suntem cazati, constatand ca alcatuieste un frumos amfiteatru in jurul plajei mici.

Desigur ca au aparut multe terase si cafenele, care sa raspunda nevoilor turistilor.

Mai vezi insa din loc in loc si cersetori.

Internetul a ajuns si aici, tinerii pierzandu-si timpul la consola de jocuri sau distrandu-se, cum vrei sa o iei.

Cele cateva agentii de turism pe care le-am vazut, afiseaza cam aceeasi oferta, cam redusa dupa parerea mea. Daca vrei sa vezi mai multe in zona, e bine sa te bazezi pe masina proprie.

In oras se inalta minaretele multor moschei, iar in zona numita Meterezi, Catedrala Ortodoxa Sf. Nikola dialogheaza cu zidurile puternice ale fortaretei care adaposteste Orasul Vechi.

Mai exista, in centru, ceea ce pretentios se numeste Bazar, de fapt o foarte mica piata cu chioscuri unde se vand papuci si tricouri dar si suveniruri. E drept ca cineva incearca sa vanda si covoare artizanale…Oricum, nu se compara cu bazarele vazute prin alte tari.

Turnul cu Ceas sta si el marturie trecutului, pe o panta, fara nici o explicatie si fara vreo intrebuintare decat cea vizuala.