Ne-am pus întrebarea din titlu pentru că, în cele trei zile de vizite în Parcul Arheologic Angkor Wat, deși vremea a fost foarte frumoasă, dimineața și seara cerul era mai acoperit și șansele de a vedea soarele, foarte mici. Acesta este și motivul pentru care am ratat celebrul răsărit la Templul Angkor Wat.

Există păreri diferite despre unde poți vedea cel mai frumos răsărit sau apus, pe lista scurtă aflându-se (pentru apus) Templul Phnom Bakheng și Templul Pre Rup, ambele foarte aglomerate la acea oră dar și Srah Srang, Bayon, Neak Prean. Cred că depinde de fiecare vizitator și de norocul său!

Noi am ales să mergem la sfârșitul zilei a doua, la Templul Bakhong. Era cea mai bună opțiune a noastră din ceea ce aveam pe lista de vizitare.

Spre deosebire însă de templele enumerate mai sus, unde există o vedere panoramică amplă, la Bakhong apusul este obturat de pădure. Totuși, mai existau acolo și alți turiști, care sperau să vadă ceva…

Templul Bakhong face parte din Grupul Roluos și este primul templu-munte din arhitectura khmeră. Având forma unei piramide cu cinci etaje, construit în întregime din gresie, el reprezintă Muntele sacru Meru, centrul cosmologiei hinduse și budhiste.

Se presupune că întâia construcție datează din vremea lui Jayavarman III și era din laterit, iar, ulterior, Indravarman a preluat-o și a finisat-o în gresie.

Planul cuprindea cele trei împrejmuiri deja cunoscute de noi și două șanțuri cu apă, ale căror urme se mai văd. Intre șantul exterior și cel interior există încă ruinele a 22 de turnuri, din cărămidă, ornamentate cu basoreliefuri. Starea lor de degradare este diferită.

Împrejmuirea interioară cuprinde piramida. Accesul se face prin gopura. Am cam avut de așteptat acolo fiindcă o chinezoaică dintr-un mic grup își făcea ședința de shooting ( acțiune des întâlnită la diverse temple) și nu avea deloc de gând să se dea la o parte, pentru a putea noi urca.

Treptele sunt inegale ca înălțime, mai ales când urci terasele spre vârf și mie, personal, mi-au pus parcă cele mai multe probleme dintre toate templele vizitate. Desigur, asta nu este valabil pentru persoanele tinere și cu o bună formă fizică.

Pe teritoriul templului există și o frumoasă mănăstire activă, care se observă bine când ajungi mai sus. Acolo, chinezoaica cu pricina mi-a prins și mie bine în cadru. formând o pată de culoare.

Am ajuns pe ultima terasă chiar la momentul potrivit, când cerul începea să-și schimbe culoarea. Intr-adevăr nu era mai nimic de văzut în mod special, totul fiind ascuns de pădure.

In liniștea profundă de pe terasă s-a iscat un mic freamăt și toate privirile s-au îndreptat spre un anumit punct. Ca într-o invazie extraterestră (la scară foarte mică, desigur) au apărut în zare două baloane!

Le-am urmărit cu privirea efilând prin fața noastră și apoi coborând pe deasupra șanțului cu apă, undeva, la punctul de aterizare. Acum, toată lumea avea ceva de comentat!

A urmat “ultima strigare”, îndemnul hotărât al celor ce aveau în grijă situl, să coborâm și să plecăm. Templele funcționează după un anume orar, cele la care lumea merge să vadă apusul rămânând deschise cam o jumătate de oră- o oră mai mult.

Am mai aruncat o privire în urmă, spre zidurile acum întunecate și ne-am îndreptat spre mașină. Se înheia a doua zi de vizită, mai rămânea una…Deja începea să ne pară rău că plecăm.

Will We See or Not the Sunset at Bakong Temple?

There are temples which are designated to watch the sunset. The most crowded with tourists are Phnom Bakheng and Pre Rup but also Srah Srang, Bayon or Neak Prean are indicated by others.

When we were there, the sky was covered mornings and evenings, the sun shinning only during the day. So, we preferred to see Bakhong Temple in the Roluois Group, hoping in a little luck.

And little it was! One has no panorama there, other than that of the forest but we watched a little bit of colors exchange in the sky. Two ballons made our day!