Zicala din titlu îi aparține lui Goethe dar eu nu o pot valida. Se spune că Napoli e un oraș murdar, un oraș periculos sau invers. Nu l-am văzut nici (prea) murdar, nici periculos, probabil fiindcă nu mi-a îngăduit timpul.
Cele câteva ore petrecute acolo într-un așa-zis tur de oraș mi-au oferit doar imagini din partea centrală a orașului, cu palate și clădiri impresionante, câteva ocheade aruncate insulelor din jur de pe faleza unui cartier mai elegant și o plimbare solitară, preț de vreo oră, chiar în centru, în Piazza del Plebiscito.
Napoli sau Neapole are o istorie de peste 2000 de ani. Cu cei peste 4.4 milioane de locuitori, este al treilea ca mărime în Italia.
Etruscii au fost printre primii locuitori (470 î.Ch., ei înființând locul numit Neapolis. Grecii au construit însă centrul vechi. După ei au urmat romanii care au cucerit Neapolis în 326. Limba greacă a fost înlocuită cu latina și anul 79 a adus erupția Vezuviului, care a acoperit cu lavă și cenușă vulcanică somptuoasele vile romane de la Ercolano și Pompei.
In secolul al 15-lea, Napoli a făcut parte din regatul spaniol, iar trei secole mai târziu dinastia Bourbon a construit în chiar centrul de azi al orașului Palatul Regal și Teatrul San Carlo.
In secolul al 19-lea orașul s-a alăturat Italiei, pierzând statutul de capitală.
Turul nostru cu autocarul ne-a purtat, după cum am amintit, pe bulevarde largi, cu clădiri frumoase și destul de bine întreținute.
Cerul continuă să fie înnorat și vântul să bată. Fotografiile, făcute din autocar, nu sunt toate foarte clare și nici lumina nu mă ajută.
Ajungem în sfârșit în Piazza dell Plebiscito, unde primim puțin timp liber. Piața, construită în timpul lui Joachim Murat, rege al Neapolelui între 1808 și 1815, este dominată de Palatul Regal și de Biserica San Francesco di Paolo.
Palatul regal a fost una dintre cele patru reședințe ale regilor Bourboni, în Regatul Neapole. Clădirea adăpostește acum Muzeul Național de Arheologie. Oricât de mult mi-aș dori să îl vizitez, nu am timp. Impreună cu grădinile și curțile sale interioare, complexul este una dintre emblemele orașului.
Domenico Fontana este arhitectul după ale cărui planuri a început construcția, în secolul al 17-lea. Stilul inițial, Renaștere, a fost completat ulterior cu baroc și, după un mare incendiu, cu stilul neoclasic, utilizat la reparații de către arhitectul Gaetano Genovese.
La fațadă, așezați fiecare în câte o nișă, stau conducătorii orașului Roger II, Frederick II de Hohenstaufen, Charles de Anjou, Alfonse de Aragon, Impăratul Charles V, Charles VII de Napoli, Joachim Murat și Victor Emanuel II de Savoia, primul rege al Italiei unite.
Vis-a-vis de palat, piața este vegheată de clădirea impunătoare a Bisericii San Francesco di Paolo a cărei arhitectură a fost inspirată de Pantheonul din Roma. La interior, domul înalt de 53m este susținut de 34 de coloane corintice. La exterior, colonada care însoțește biserica de o parte și de alta este loc de odihnă pentru mulți turiști.
De o parte și de alta a bisericii, închizând celelalte laturi ale pieței se află Palazzo Salerno, o clădire neoclasică care este sediul armatei italiene din sudul țării și Palazzo della Prefettura.
Nu departe de această piață se află Galleria Umberto I, asemănătoare celei de la Milano dar mai mică.
Când ieși din galerie, dai cu ochii de Teatro di San Carlo, inaugurat în 1737, construit de regele Charles III de Bourbon. La acea vreme, a fost cea mai mare operă din lume. Site UNESCO, teatrul poate fi vizitat la interior cu un tur ghidat.
De aici ne întoarcem la autocar, timpul nostru liber a expirat. Asta este tot ce am văzut, pe fugă, în Napoli. Pentru unii va fi suficient pentru a-i motiva să se întoarcă, să găsească și să admire pe îndelete alte comori.
Visit Napoli And Then You Can Die
The above phrase is attributed to Goethe, meaning that after you see this town, you can die because you have seen all!
As this was a half day tour, we only drove on the main streets in the city, stay few moments (as for a quick coffee) on a promenade at the seaside, admiring the islands around, including Ischia and Capri, and having a glance to the Vesuvius, and then having one hour free time to see what we want.
Piazza dell Plebiscito is the very center where one can admire monumental buildings as The Royal Palace (today a National Archeology Museum), Church San Francesco di Paolo, Palazzo Salerno and Palazzo del Prefettura.
Not far from the square, Galleria Umberto I (much alike the one in Milan but smaller) and Teatro di San Carlo are two memorable buildings.
It was not much but it can serve as inspiration for those who plan to come later, to visit whatever they like.