Punta di Lavedo, o peninsulă pe Lacul Como, a fost achiziționată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Cardinalul Angelo Maria Durini, care a dorit să ridice aici o reședință de vară, unde să se poată ocupa de literatură. De asemenea, a avut ambiția de a crea cea mai frumoasă grădină din Tremezzina (Riviera Tremezzo).
Până în secolul al XVI-lea, au existat aici o mănăstire a călugărițelor cisterciene, apoi a călugărilor franciscani și, din 1535 a fraților capucini. Singurele urme se mai văd în fațada caracteristică, cu două turnuri, a Bisericii San Giovanni (Sf. Ioan).
Proprietatea a fost moștenită de către nepotul său, patriotul Luigi Porro Lambertenghi, care a transformat-o într-un adăpost pentru camarazii săi. Apoi, auto-exilat în Belgia, el a vândut-o prietenului său, Giusepe Arconati Visconti.
Noul proprietar, împreună cu soția sa, au găzduit aici, sa într-un salon monden, numeroase celebrități precum Manzoni, Giusti, Berchet (poet italian). Emblema familiei Visconti, reprezentată de un șarpe cu un om în gură, poate fi văzută în grădină.
Apoi, vila a fost abandonată timp de 39 de ani, până când a fost cumpărată, în 1919, de către generalul american Butler Ames, care a restaurat-o, încercând să salveze decorațiunile exterioare din vremea lui Arconati.
Moștenitorul generalului a vândut vila unui bogat om de afaceri din Milano, împătimit explorator și colecționar, Guido Monzino. Acesta, după ce a renovat-o, a transformat-o într-un muzeu privat, unde și-a păstrat cele adunate în călătoriile sale fantastice, precum cea de la Polul Nord, în 1971 și urcușul pe Everest, în 1973, el fiind primul italian care a urcat pe Everest.
După moartea sa (1988), întreaga proprietate a revenit, prin testament, organizației FAI (Fondo Ambiente Italiano), care se ocupă în prezent de administrarea ei. Acum se organizează aici nunți pentru celebrități, diverse ceremonii sau se filmează scene din filme (de ex. Casino Royale, din seria cu James Bond, O lună pe lac sau ep.2 Atacul clonelor din Star Wars).
Drumul scurt prin pădure (cam 1 km), cu largi deschideri către lac, este plăcut și ușor, poate fi parcurs de către oricine. Chiar dacă te plimbi, nu faci mai mult de 25 de minute.
Vizitarea doar a grădinii îți permite și urcarea în loggia Durini, așa că am renunțat la vizitarea vilei în interior. Biletul, doar pentru grădină, costă 10 euro. Cine dorește să viziteze interiorul (60 minute), plătește 20 euro. In vilă se poate vedea mobilă englezească din secolele 18-19, obiecte decorative chinezești, capodopere de artă aparținând lui Canova sau Tadolini.
In 2019 domeniul a fost vizitat de 135000 persoane.
Imediat lângă intrare se află o sală în care este prezentat un film despre exploratorul Monzino. Aici te poți odihni sau sta puțin la umbră dacă îți este prea cald.
Grădina, construită în stil englezesc pe pantele dealului, nu este mare dar foarte îngrijită, ca toate celelalte grădini pe care le-am vizitat aici, de altfel.
Platani, chiparoși și alte specii de conifere dau un aer nobil grădinii. Grădina este construită în plan vertical, pe pante, și împodobită cu numeroase statui.
Pe lângă scurta plimbare pe care am făcut-o de la debarcaderul din Lenno, la Vila și Grădina Balbianello se poate ajunge cu bărci-taxi, care pleacă de la plaja din Lenno și costă 10 euro, dus-întors.
Centrul de atracție al grădinii este loggia Durini, probabil și pentru că aici a fost filmată scena întâlnirii romantice dintre Anakin Skywalker și Prințesa Padme Amidala, în Star Wars.
Cardinalul Durini a construit în 1790 acest pavilion dublu, cu două încăperi (biblioteca și sala de muzică) unite printr-o loggie, pentru a oferi oaspeților săi două priveliști diferite: una spre Golful Lui Venus, în Tremezzina și cealaltă spre Golful Dianei, spre insula Comacina.
Arcurile loggiei sunt înconjurate de smochin târâtor (Ficus pumila), care le dau un farmec deosebit.
The Villa and the Garden Balbianello
The Cardinal Antonio Maria Durini bought the Punta di Lavedo Peninsula at the end of the 18th. century, in order to built the most beautiful garden in Tremezzina, and dedicate his time to literature.
There was on this place a monastery for the Cistercian nuns, then for the Franciscan monks, and ultimately it belonged to the Capucine friars. Proof of the monastery still exists in the façade with two bell towers of the San Giovannu Church, which now belongs to the Balbianello Villa.
There were some owners in time but after the death of the last one, the domaine became property of the Fondo Ambiente Italiano (1988).
The English-style garden offers wonderful panorama over the lake.
The main attraction is the famous Durini loggia.