Further, we went through Port Alberni, where, in 1964 a 3 m heigh tsunami wave reached in only 10 minutes the location which is at 60 km from the ocean! The location is implied in mining and wood exploitation, and it is called “The World Capital of the Somon”. Many fishers and tourist come here to see the great migration. Over half a million somons! 

Slowly, the road became deserted. The zone looked wilder. Suddently, near the road, a black bear cub, of aprox. 100 kg (not so small!)! I was so shoked that till I told my son to turn over, the bear disappeared. It’s a pity because he would have made a great photo! These are chances you get in Canada…

Soon, we approached Ucluelet. It has only 1500 inhabitants and it is situated 288 kn NV from Victoria. The native name means “the safety port”. We stopped and walked a little on the Wild Pacific Trail. We are in a national park. The forests are impressive, and there are bears and cougars in this region. Warnings are everywhere. I felt a little timorous. To avoid the animals, many tourists are hanging little bells on their feet, to advertise their presence there. Broken Islands, a lot of tiny uninhabited islands, are very picturesque seen from here.

Between Ucluelet and Tofino, two superb beaches, Wickaninnish Beach si Long Beach, attract like a magnet the surfers. The currents are very strong here and the water has constantly 6-7 degrees.

Soon will be dark, so we hurry to reach Tofino. Also a small location (1400 inhabitnts) the name comes from Admiral Vicente Tofino de San Miguel from the Spanish Navy Academy, who visited this place on 1792,


Trecem si de Port Alberni, o localitate mai mare, cu peste 18000 locuitori. In 1964 a fost devastata de un tsunami, care a produs un val de peste 3 m, ce a parcurs in numai 10 minute cei 60 de km de la ocean pana in oras! Va dati seama ce forta distrugatoare poarta cu el un asemenea val? Din fericire, nu au fost pierderi de vieti omenesti. In ultimii ani localitatea, cunoscuta doar pentru minerit si exploatarea lemnului, si-a castigat un binemeritat titlu de “Capitala mondiala a somonului”, ceea ce atrage aici numerosi pescari dar si turisti care vor sa vada momentul inceperii migratiei somonilor, cand peste jumatate de milion de exemplare isi asteapta randul pentru a urca pe rau! Trebuie sa fie o priveliste coplesitoare! Autoritatile au montat camere de luat vederi pentru ca fenomenul sa poata fi urmarit mai usor.

Pe drum ne depasesc multi bikeri, mersul cu motocicleta fiind aici foarte raspandit.

Incet, incet, soseaua si asa nu prea aglomerata, devine aproape pustie. La un moment dat, zaresc la marginea padurii un pui de urs!  Negru, sa tot fi avut cca. 100 kg, deci nu chiar mic de tot. Am fost atat de socata, incat pana am scos aparatul de fotografiat, depasisem demult zona. Ne-am intors unde s-a putut dar, bineinteles, ursuletul disparuse. Mi-a parut rau ca nu am reusit sa imortalizez intalnirea dar nu continuam sa ma minunez: “Cum, chiar pe marginea soselei?” Sigur ca stiam ca sunt in salbatica Canada, pe o insula, cu paduri in care ursul este la el acasa dar chiar asa…

Ne apropiem de Ucluelet. Denumirile acestea ciudate provin din limba nativilor. Acesta, de exemplu, inseamna “oamenii din portul sigur”. Localitatea e foarte mica, abia trece de 1500 locuitori. Se afla la 288 km NV de Victoria, 100 km de Port Alberni si numai 40 km de Tofino. Din masina, admir cateva case ca in filme.

Ne indreptam spre partea dinspre ocean a localitatii, sa vedem unde se desfasoara Wild Pacific Trail. Prin natura asta salbatica, omul a amenajat “poteci”, de fapt adevarate alei de parc, foarte bine marcate si intretinute. Drumetia este una dintre pasiunile canadienilor si multi bat aceste paduri, nu lipsite insa de pericole. Ursii, lupii si cougarii (un fel de pisici salbatice foarte mari, niste pume) ii fac pe drumeti sa fie cu ochii in patru. Este interzis sa te abati de la drumul marcat si turistii respecta cu strictete aceasta regula. Cred ca si eu as respecta-o daca as vedea mereu, unde te astepti mai putin, afise care avertizeaza asupra existentei in zona a animalelor salbatic!. Scrie acolo si cam pana cand trebuie avuta grija. Ma gandesc ca estimeaza aceste date dupa obiceiurile cunoscute ale acestor animale. Pentru a evita intalniri neplacute, turistii isi leaga de picioare clopotei, avertizand astfel asupra prezentei lor acolo. Nu stiu cat de eficienta este metoda pentru ca in ziare sau la televizor se vorbeste despre turisti atacati, inclusiv in corturile lor. In aceste conditii, drumetia devine sport extrem!

De la micul far, un drum amenajat duce pe tarm, deschizand privelisti minunate spre asa numita Broken Island, de fapt o multitudine de insule mici, majoritatea nelocuite. Numele ne sugereaza ca ar fi fost candva una singura, care “s-a spart” in numeroase bucati. Povestea e frumoasa, daca e poveste. Daca nu, trebuie sa se fi petrecut tare demult.

Intre Ucluelet si Tofino vizitam doua dintre cele mai minunate plaje: Wickaninnish Beach si Long Beach. Ambele sunt mari si in lungime si in latime. Daca ma gandesc, de exemplu, la celebra Katsiki Beach de pe insula Lefkada, din Grecia si plajele acestea, cred ca nici raportul dintre o batista si o fata de masa nu este suficient de graitor! Le vizitam, una dupa alta, spre apusul soarelui, pe un cer semi-innorat. In Canada vorbim despre flux/reflux asa ca aici, apa fiind in reflux, deci retragandu-se, lasa in urma, pe nisip, o pelicula fina de apa care luceste asa de tare incat, de departe, ai impresia ca e, de fapt, ocean. Dar nu e. Apa lasa in urma o gramada de mici vietati marine, asa ca o multime de pasari se inghesuie la un pranz copios. Plajele , mai ales Long Beach, atrag surferii ca un magnet. Apa are aici constant 6-7 grade, asa ca nu prea conteaza daca e vara sau iarna. Costumele termorezistente ii protejeaza. Apele nu sunt insa de aventurat pentru oricine! Alta tablita avertizeaza asupra puternicilor curenti subacvatici care, daca nu le cunosti locul si modul de actiune, te pot trage in larg. Un camping frumos, cu casute interesante se afla intre cele doua plaje, Ocean Village.

Curand se intuneca, asa ca ne grabim sa ajungem la Tofino. Si aceasta este o localitate mica (1400 loc.) Numele i-a fost dat dupa cel al hidrografului Vicente Tofino de San Miguel, amiral al Academiei Navale Spaniole, in 1792.

A doua zi mergem sa vizitam portul. O negura persista deasupra culmilor impadurite din golf. Vedem docul unde pescarii isi leaga barcile si isi pastreaza custile pentru crabi. Tot acolo ii si vand. De ce ar veni oamenii la Tofino? Pentru a face surf sau a se plimba cu caiacul, pentru pescuit, pentru plimbatul pe plaja in cautare de scoici sau ciudatenii aruncate de ocean la mal (“beachcombing”, adica “pieptanatul plajei” se numeste aceasta indeletnicire) dar si pentru a vedea balenele sau a urmari furtunile deosebit de puternice aici, in timpul iernii. Multe agentii de turism se ocupa exact de acest lucru. Canadienii iubesc natura si de aceea principalele lor modalitati de petrecere a timpului liber sunt legate de natura. Se spune ca primavara, cca. 20000 de balene trec prin preajma insulei, migrand spre alta locatie. Sunt balene gri, balene cu cocoasa, balene ucigase (orca).

Galeriile din oras, in special ale artistilor nativi americani si multele cafenele si restaurante (specializate in special pe peste si fructe de mare), ofera momente de relaxare apreciate de turisti.

Dupa amiaza pornim si noi inapoi, pe acelasi drum, trecand din nou in revista lacuri si paduri cum numai aici poti vedea.