Dacă vă aflați la Shanghai, sunteți amatori de muzee dar nu aveți prea mult timp, alegeți să vizitați Muzeul Shanghai. Chiar dacă o faceți pe fugă, ca și noi, tot vă veți face o idee bună despre ce înseamnă cultura chineză! Am mai văzut muzee asemănătoare, știam la ce să mă aștept dar acesta m-a copleșit.

Actualul muzeu a fost construit în 1996 (într-o altă locație, muzeul a fost fondat în 1952, fiind cunoscut în întreaga lume pentru colecțiile sale de artă chineză antică) iar succesul său a determinat orașul să-și propună un plan ambițios de a ajunge să numere 100 de muzee, devenind astfel un concurent serios al Beijungului și în domeniul cultural. Clădirea, așezată pe o bază pătrată, are forma rotundă interesantă a unui vas chinezesc antic pentru gătit, numit ding. Ea reflectă astfel filozofia antică chineză a Universului, în care Pământul este pătrat și Cerul este rotund.

Peste un milion de piese, din care 130000 sunt declarate Comori Naționale, arată vizitatorului de pretutindeni comoara de înțelepciune, bogata istorie și înaltele calități meșteșugărești ale celor trăitori în antichitatea chineză. Pentru cei care iubesc această artă, o vizită la Muzeul din Shanghai este un adevărat regal! Cu cât poți petrece mai mult timp în muzeu, cu atât mai bine dar și o vizită mai scurtă, de doar 3-4 ore, îți poate umple sufletul de Frumos în forma sa pură. Splendoarea civilizației antice și în China, ca și în alte locuri din lume, nu a mai fost egalată. Părerea (și a) mea.

Deloc lipsit de importanță, acest tezaur cultural stă la dispoziția vizitatorilor gratuit. Muzeul este deschis zilnic între 9-17 (după ora 16 nu se mai poate intra) și este deservit de stația de metrou People’s Square. Statisticile arată că 8000 de vizitatori calcă pragul muzeului, zilnic.

Muzeul Shanghai

Din cele 13 galerii ale muzeului, am intrat doar în 9, zăbovind mai mult la ceea ce m-a interesat. Fotografiile făcute în muzeu nu sunt întotdeauna chiar reușite sau foarte clare fiindcă multe exponate sunt în vitrine de sticlă, care reflectă spoturile luminoase sau, pur și simplu, nu am putut găsi un unghi din care să pot fotografia mai avantajos. Uneori, eram chiar împiedicată de alți vizitatori care nu se lăsau duși din fața unor exponate, iar timpul nu-mi permitea să aștept prea mult. Mă rog, astea sunt probleme cu care probabil v-ați confruntat mulți, așa că nu mai explic. Sper să vă bucure totuși ceea ce veți vedea.

Am început vizita de la Galeria de Arte și Meșteșuguri ale Minorităților Etnice.  China având 56 asemenea minorități, vă dați seama că numai această galerie ar putea însemna cât arta populară a unei jumătăți din Europa.

Costume populare și alte produse textile, cu diverse întrebuințări, obiecte metalice, ceramice sau din lac, măști cu diverse simboluri culturale, obiecte de cult sunt doar câteva tipuri de exponate ce pot fi văzute aici.

 

Sigiliile antice chinezești sunt considerate o formă de artă națională și dacă vizitezi respectiva galerie, îți dai seama de ce.

Ele au fost folosite inițial pentru a valida autoritatea oficialilor de rang înalt și, mult mai târziu, ca semnătură individuală a persoanelor private. Incepând cu secolul al 16-lea, în timpul dinastiei Ming, arta sculptării sigiliilor, combinată cu scrierea și pictura, a luat un mare avânt. Sigiliile erau confecționate din metal, jad, ceramică sau fildeș. In timpul dinastiei Ming, au devenit foarte populare cele din piatră. Se foloseau multe tipuri de piatră, diferențele dintre ele fiind greu de explicat și de înțeles de către noi, astăzi. Multe sigilii erau doar simple paralelipipede, în timp ce altele aveau un mâner de formă zoomorfă (leu, cal, șarpe, etc.) sau geometrică. Ele pot fi mai mari sau mici, în funcție de poziția socială a celui care le folosea. Sigiliul împăratului era un important simbol al puterii și îi era înmânat imediat la înscăunare.

O artă cu o lungă tradiție în China este caligrafia. Galeria dedicată ei prezintă scrisul în evoluția sa, punând în valoare frumusețea acestei arte. Primele semne ale limbii chineze scrise datează cu peste 3000 de ani în urmă și sunt mai ales inscripțiile unor oracole, pe oase. Intre secolul 11 înainte de Christos și anul 771 se dezvoltă scrierea pe vase din bronz. Intemeietorul dinastiei Qin (221 îCh.) standardizează caracterele, dându-le o formă mai simplă, folosită și pe sigiliile oficiale ale vremii. Scrisul se perfecționează în timp, având ca reprezentanți mari caligrafi, ale căror scrieri erau considerate, în același timp și opere de artă.

Galeria care expune mobilă chinezească din timpul dinastiilor Ming și Qing nu este foarte mare dar poți vedea acolo piese de o grație deosebită, dată de liniile simple și suple. Confecționarea acestui tip de mobilă a luat avânt după ce obiceiul de a sta în genunchi sau cu picioarele încrucișate, pe jos, s-a schimbat.

Sculptura în jad a făcut China celebră în lume, era deci normal să i se dedice o galerie specială în muzeu. Tradiția acestei arte a început încă din neolitic, iar tehnicile folosite s-au perfecționat continuu. Jadul se împletește strâns cu civilizația chineză fiind folosit în antichitate la ritualuri diverse, pentru obiecte ceremoniale, bijuterii, obiecte decorative, funerare sau de utilitate cotidiană.

Că jadul era un simbol de bogăție și putere o dovedesc miile de obiecte pe care excavațiile arheologice le-au scos la lumină din mormintele familiilor imperiale, ale nobililor și militarilor de rang înalt. Tipul de jad, mărimea, culoarea și calitatea erau un simbol de status.

Vechii chinezi credeau că jadul este o legătură între om și zeități și are o funcție specială în a scăpa de tot ce este rău. De aceea era folosit la ceremoniile de adorare a zeilor, la cele de comemorare a strămoșilor, înmormântat cu cei decedați și purtat ca amulete de către cei vii.

Confucius a afirmat că jadul are calități de înțelepciune, justiție, bunăvoință, curtoazie, loialitate, fericire, este demn de încredere și poartă în el cerul, pământul, virtutea și adevărul. De aceea jadul a devenit foarte popular printre chinezi.

Galeria Joseph Hotung de Jaduri Chinezești reflectă pe deplin toate acestea.

Acest articol a devenit deja prea lung așa că mă văd nevoită să îl împart în două părți. Aici vi-am prezentat galeriile care se ocupă de minorități, sigilii, caligrafie, mobilă antică și jad. Articolul următor va ilustra ce se poate vedea în galeriile de ceramică, sculptură, pictură și bronzuri. Nu îl ratați, sunt lucruri deosebite acolo!

Shanghai Museum, The Best In China

If you are in Shanghai and only have time for one museum, please let it be the Shanghai Museum! Founded in 1952, and moving to the actual location in 1996, this is one of the most famous museum of Chinese art in the world.

To go there, please use subway line 2 or 7, People’s Square Station. The museum is open daily between 9-17 (no entry after 16) and the entrance is free!

Over one million pieces, of which 13000o were declared National Treasures, can be admired in 12 galleries. In a short visit of 3-4 hours we only had time to see 9 of them and, of course, I stayed longer in the gallery I favoured.

It was difficult to take pictures in some places due to the glass reflecting the lights or even due to the crowd, people staying a long time in front of some pieces. Nevertheless, I hope you will enjoy what you see. Because the information is so extended and there are many photos, I chose to split the article in two parts. This one presents: minorities, Chinese seals, calligraphy, furniture, and jade. The next article will present: ChineseCeramics, ancient Chinese sculptures, Chinese painting and Chinese bronzes.