Bayon, cel mai frumos, mai apreciat și mai iubit templu, de către mulți turiști, este o carte de istorie, în piatră. Preferatul meu, a fost altul dar asta nu înseamnă că am apreciat mai puțin Bayonul, mai ales că a fost primul templu pe care l-am vizitat în Angkor Wat.

Noi am ales ca, în cele trei zile de vizită, să facem apel la o agenție, de unde am închiriat o mașină cu șofer și ghid autorizat. Acest tip de vizită ni se potrivea nouă cel mai bine și nu am regretat deloc. Agenția, Asean Angkor Guide, pe care am găsit-o pe TripAdviser și o recomand cu căldură, a organizat foarte bine totul, iar ghidului nostru, dr. Ho, îi voi păstra mereu o amintire plăcută. Pentru noi, a fost un erudit profesor de istorie a Cambogiei dar și un om cu calități deosebite.

Bayon se află în inima orașului Angkor Thom și este templul-stat al lui Jayavarman VII și al urmașilor săi. Construcția a început probabil în 1200, trecând prin timpul credinței în zeii păgâni, apoi prin budhism și, la urmă, hinduism.

Impresionante sunt turnurile, ce par fără număr, fiecare având sculptat câte un cap orientat spre unul dintre punctele cardinale. Există însă și turnuri cu 3 sau chiar numai 2 capete. Nu se știe exact care a fost numărul lor: unii cred că 54 dar, cel mai probabil, au fost 49 din care mai stau în picioare, 37.

Geometria templului pare complicată pentru că succesorii lui Jayavarman VII au considerat că este mai simplu să îi aducă modificări și adăugiri, în loc să-și construiască propriul lor templu. Inconjurat de o galerie pe trei niveluri. aproape pătrată, include la interior ale galerii în formă de cruce, ce creează curți interioare. Deasupra lor se ridică turnurile, ca o pădure, uneori deasupra porților (gopuras – pavilioane de intrare, care aveau uneori un turn deasupra), alteori la colțurile galeriilor sau chiar ridicându-se independente pe terasa superioară.

Dacă nu ai un ghid, ai putea rătăci mult și bine între ele, urcând sau coborând, întâmpinat mereu de către o față, care se repetă halucinant, obsesiv, pentru a nu te lăsa să uiți că aici a fost un centru de putere, care domina asupra lumii.

Este unul dintre cele mai aglomerate temple pe care le-am văzut. Explicabil, pentru că sunt turiști care stau doar o zi la Angkor Wat și atunci nu vor să-l scape pe cel ai faimos.

Intrarea în templu se face de pe o terasă mare, pe două niveluri, de 72m lungime, păzită de lei și cu balustrade naga. Este zona în care se află basoreliefurile ce povestesc istoria locurilor.

Pe prima poartă a gopurei se văd, incizate în piatră, apsare dansând. Apsarele sunt dansatoare celeste, oferite de către zei drept răsplată pentru regii și eroii care au murit luptând curajos. In mitologia khmeră ele aveau o importanță deosebită pentru decorarea templelor.

Intre colț și gopura, zidul măsoară 35m lungime și are o înălțime de 3m. Pe această suprafață, meșterii au sculptat mii de fețe. Scene de bătălie alternează cu cele din viața diurnă. Nu este încă totul descifrat, despre toate scenele.

In general, cele de luptă îi reprezintă pe khmeri luptându-se cu Cham dar, altele îi arată luptând împreună, împotriva unor grupuri răzlețe, fie de khmeri, fie de Cham, acest lucru datorându-se alianțelor care se formau. Ca o convenție a sculptorilor, regii sau conducătorii luptelor erau reprezentați mai mari. Aceștia călăreau pe elefanți și umbrele mari semnificau rangul lor. Apar și figuri ce par de chinezi, muzicieni și călăreți, care cu boi care cărau provizii, femei și copii. Bogăția personajelor, pozițiilor și gesturilor este copleșitoare, cu o reprezentare foarte vie.

Când reușim să ne rupem de fascinația basoreliefurilor și intrăm în incintă, vedem imediat, în stânga, biblioteca (library – o anexă izolată, construită fie pereche, de o parte și de alta a intrării principale, fie singură și care era, probabil, folosită pentru a păstra acolo focul sacru. I s-a dat în mod tradițional această denumire dar nu are nimic de-a face cu păstrarea textelor sfinte, fiind mai degrabă un altar. Se regăsește în toate templele). Cea de la Bayon a fost renovată de către Guvernul japonez.

De aici încolo, intrăm în lumea fascinantelor turnuri cu fețe, în care vă las să vă pierdeți, descoperind frumusețea sau misterul lor.

Să nu vă închipuiți că e ușor să te deplasezi prin aceste temple (mai ales dacă ai vârsta mea și problemele mele de sănătate). Pe lângă faptul că drumul nu e mereu curățat de pietre, că urci și cobori trepte, de multe ori inagale (care cer atenție!), este deosebit de cald, mai ales când te afli într-un templu la orele amiezii. Dar ceea ce e în jurul tău, nu te lasă să renunți. Te împinge mereu mai departe.

Bayon, Like a History Book

The most beloved, most visited and most beautiful temple in Angkor Wat is Bayon. At least for the most tourists. Mine, was another one but this doesn’t mean I did not appreciate and enjoyed visiting Bayon.

The temple was constructed under Jayavarman VII, and continued under his succesors. It is a state-temple, representing the whole period from the belief in pagan Gods, then Budhism and Hinduism.

There still are 37 standing faced-towers, out of 49 or even 54. The number of faces is not established. It seems to exceed 200.

To visit whole Angkor Wat Archeological Park, we choosed Asean Angkor Guide agency, which organised very well our 3 days-visits, taking into account our wishes to see certain temples. Dr. Ho was a wonderful guide, whom I warmly recommend.

Bayon temple is a real history book „wrote” on stone. The bas-reliefs represent thousand of characters, describing ancient battles but also the day-to-day life in the Khmer Kingdom.

This is one of the most crowded temple. As a general remark for all of them, I would say it is not so simple to visit them, when you are at a certain age (I was 70). The terrain is not even, you have to climb sometime very uneven stairs, it is very hot. So, please, where very comfortable shoes, light colored clothes, a hat and sun glasses, and be very, very cautios where you put yor leg. You would not like to finish in the hospital with a splinted ankle!

Besides this, please enjoy the tour!