Anul trecut, în 21 ianuarie, plecam din București (cu Qatar Airway) spre Hong Kong de unde, după o escală de o zi, ne-am îndreptat spre Siem Reap. De data aceasta călătoream împreună cu fiica mea.

Zborul a durat două ore și jumătate, după care am aterizat pe aeroportul din Siem Reap, unde ne-a întâmpinat logo-ul UNESCO, amintindu-ne că ceea ce venisem să vizităm, face parte din patrimoniul său.

După formalitățile de achiziție a vizei (30 US$) de pe aeroport, am ieșit în parcarea în care ne aștepta tuk-tukul trimis de pensiunea la care urma să ne cazăm.

Primul lucru pe care l-am remarcat, a fost aleea de frangipani și Bauhinia în floare, care ne-au însoțit pe parcursul celor 7 km, de la aeroport în oraș.

Nu mă așteptam la prea mult, acesta fiind un loc care, în ultimii ani, a început să se dezvolte în jurul Parcului Arheologic. Pe drum, se văd hoteluri relativ recent construite, care lasă loc caselor și blocurilor mici, pe măsură ce intrăm în centrul orașului. Circulația nu este deloc intensă, predominând – ca în multe alte țări din Asia de Sud Est – motoretele. Străinii dar nu numai, circulă cu tuk-tukul, cel mai la îndemână mijloc de transport.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Siem Reap are circa 140000 de locuitori, deci nu este atât de mic cum s-ar crede. Desigur, pentru dimensiunea așezărilor asiatice, pare minuscul.

Turistul este interesat doar de centru și ce îi poate oferi acesta. Majoritatea se opresc aici pentru doar 1-2 zile, după care pornesc mai departe. Pentru a le satisface nevoile, există numeroase restaurante, hoteluri și pensiuni, pentru toate buzunarele. Există și mici prăvălioare care oferă diverse servicii, precum și numeroase bănci.

Moneda națională a Cambogiei se numește riel dar poți foarte bine plăti peste tot cu dolari americani. Dacă valoarea este mai mică de 1$, vei primi ca rest, rieli.

In 2007 a fost fondat Muzeul Național Angkor și, dacă aveți timp, vi-aș recomanda să-l vizitați înainte de a merge în Parcul Arheologic. Veți câștiga o mai bună înțelegere a ceea ce urmează să vedeți. Muzeul este foarte bine organizat și exponatele frumos prezentate. Există și prezentări multi-media pentru istoria și cultura Angkorului. Muzeul este deschis zilnic între 8.30-18.30 și biletul de intrare costă 12 US$. Surpriza a fost că, deși pe internet am citit că se pot face fotografii în interior, dacă plătești 2 US$, nu am avut voie să fotografiez!

Dacă ești interesat/ă, în Siem Reap mai există: Muzeul Panoramei Angkorului, Muzeul războiului din Cambogia și Muzeul Minelor de Teren.

Ceea ce mi s-a părut interesant dar n-am mai apucat să facem, sunt ridicările la 200 m înălțime în balonul captiv, timp de 10-15 minute, ceea ce ți-ar oferi posibilitatea să vezi o parte din complexul de temple, de sus. Balloon Rides se află cam la 1 km de Siem Reap, spre aeroport. Găsiți informații pe net.

Pub Street și Angkor Night Market sunt cele două locuri în care turiștii se duc, de obicei, seara. Pe prima nu am fost fiindcă, locuind aproape de cea de-a doua, am fost mai mult pe acolo, să cinăm.

Seara, mai poți urmări un spectacol de dans tradițional (Dansul Apsarelor) sau unul de teatru de umbre.

Am trecut însă prin Piața Veche (Phsar Chas), în timpul zilei, suficient cât să ne facem o idee despre ceea ce găsești acolo. Pe lângă mâncare, legume și fructe, suveniruri diverse și mirodenii, sunt și nenumărate standuri cu produse textile (din bumbac și mătase, naturale), adeverind că, pe lângă turism și construcții, industria textilă este a treia mare sursă de venituri a țării. Vi-aș sugera însă să vă cumpărați suveniruri lângă temple – sunt mai ieftine.

Piața aceasta ființează din anii ’20.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

In Siem Reap există cel puțin 10 temple care ar merita să fie vizitate dar, de obicei, turiștii fie s-au săturat de templele văzute deja, fie…nu știu ce pierd. Noi am vizitat unul dar despre el, data viitoare.

One Year Ago, I was in Siem Reap…

Last year, on January 21, me and my daughter, arrived in Siem Reap, after a day in Hong Kong. Qatar Airway was the company we used for the first leg of our travel. Then, the flight to Cambodgia, lasted two and a half hours.

On our way from the airport to the town but also in the other days, we saw a little of the center of this small town, with 120000 inhabitants.

We visited Angkor National Museum and we stroll a little through the Old Market (Pshar Chas) and we visited one of the temples in the town. About this, I will tell you next time.