Essaouira, la marginea Oceanului Atlantic

Iată-ne ajunși și la Essaouira, ultima oprire din traseul nostru prin Maroc, țară de care ne vom despărți prin această postare.

Incepând cu secolul al 14-lea s-au construit aici forturi ( așezarea feniciană Migdol sau cea portugheză Mogador), căzute apoi în uitare și înlocuite de fortificațile militare, comandate de către sultanul Sidi Mohammed ben Abdallah, care a angajat în acest scop un arhitect militar francez, Theodore Cornut. Lucrarea acestuia îmbină elementele marocane cu cele europene.

Cândva port, în secolul al 19-lea chiar singurul la sud de Tanger, deschis comerțului cu Europa, astăzi Essaouira este un orășel cu aproximativ 78000 de locuitori, care oferă vizitatorilor un loc relaxant pentru plimbare prin medina colorată dar deloc agresivă ca la Marrakesh, de exemplu sau atât de întortocheată încât te temi să nu te pierzi, ca la Fez.

poarta de intrare în oraș
lângă zidurile Essaouirei

Essaouira este predominant alb-albastră, ca și Grecia sau tunisianul Sidi Bu Said, fără a avea însă aceeași arhitectură. Fortificațiile, ridicate în timpul stăpânirii portugheze, înconjoară complet medina. Grupul nostru nu a fost condus pe acolo, deși ele se pot vizita. Am văzut însă niște tunuri, despre care se spune că sunt perfect păstrate. Zidurile oferă și o priveliște spre stâncile cu care, împreună, păzeau orașul și care nu cred că erau prea iubite de navigatori…Apele oceanului sunt tulburi aici deoarece valurile, agitate în permanență de vânturi, stârnesc nisipul de pe fund. Unul dintre vânturile care suflă aici frecvent este alizeul.

tunurile Mogadorului

In oraș se intră pe Poarta Bab el Marsa, care te conduce spre Piața Moulay el Hassan, plină de restaurante și cafenele.

Bab el Marsa
Piața Moulay el Hassan

Orașul nu este unul prea turistic. Nu încă. Faptul că au fost aici Jimi Hendrix, Cat Stevens, că Orson Wells a filmat aici parte din Othello, că Essaouira era un loc preferat de hippies în perioada lor de glorie, atrage treptat și pe alții. In timp, s-au stabilit aici mai mulți artiști plastici și acest lucru se observă cu ușurință datorită multitudinii de mici galerii de artă din medina.

Souk-urile din medina sunt pline de culoare. Zidurile coșcovite din cauza aerului marin sărat, indică o oarecare nepăsare a autorităților orașului dar, poate, și a locuitorilor care nu par atât de dornici de turiști ca în celelalte orașe vizitate deja. Poate de aici și lipsa lor de agresivitate: nu ți se bagă în suflet, încercând să-ți vândă neapărat ceva. Medina e liniștită, somnolând parcă în arșița zilei, împreună cu pisicile care apar peste tot. Nu este nici aglomerație, nici vânzoleală prea multă. Vânzătorii te lasă să privești liniștit, de parcă n-ar avea nici un interes. E o atmosferă care surprinde dar este exact așa cum mi-am imaginat acest oraș! Este locul care, mie personal, mi-a plăcut cel mai mult în Maroc. Poate pentru că este încă atât de autentic.

Numeroasele porți și ganguri conferă și ele un farmec deosebit locului.

această poartă seamănă mult cu porțile tunisien

O plimbare prin micul port pescăresc aduce și ea subiecte fotografice. Bărci albastre se tolănesc la soare ca pisicile din medina, iar zidurile impunătoare ale fortificațiilor amintesc trecutul zbuciumat al acestui oraș atât de pașnic acum.

Căpitănia portului

E timpul să ne luăm rămas bun de la Essaouira și să ne îndreptăm spre Casablanca, închizând astfel cercul itinerarului marocan, care ne-a purtat prin atâtea locuri minunate. Târziu, în noapte, ne îmbarcăm în avionul care ne va duce înapoi, în țară. La revedere, Maroc, un vis împlinit!

în drum spre Casablanca

Essaouira, on the Shores of the Atlantic Ocean

The last stop of our trip in Morrocco was Essaouira. The old Mogador, reigned by the Portuguese, erected on an ancient Phoenician fort called Migdol, is now a small town, very peaceful and colorful.

There are not touristic objectives, other than the ramparts of the military fortifications and the medina with her souks. This is not a touristic town. Not yet. And I was glad to see it so authentic and unspoiled. Nevertheless, some artists moved here and their works can be seen in small art galleries.

The long beach is not too friendly for sunbathers or swimmers but those fond of surfing, kite surfing or paragliding do find here the Paradise!

Small hotels, non-posh restaurants and cafes cater for the needs of not so many tourists. Most of them are choosing Agadir for their sunny vacations. But I loved to stroll in this town, remembering Jimi Hendrix and Cat Stevens, who used to come here, many years ago.


Comments

Essaouira, la marginea Oceanului Atlantic — 2 Comments

  1. Interesant și orășelul acesta. Mie mi-a atras atenția discrepanța dintre zidurile vechi, coșcovite din medina și frumusețea obiectelor artizanale: covoare, ceramică, obiecte din lemn, pielărie, coșuri împletite.

    Ne-ai făcut și nouă un tur al Marocului cu postările tale, care m-au bucurat mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published.