Astana, o capitală construită pentru viitor

Articolul acesta va fi lung, așa cum a fost și plimbarea făcută în ziua aceea. Aceasta a fost, de altfel, cea mai însorită zi pe care am avut-o la Astana, în restul timpului cerul fiind cam îmbufnat. Aici veți găsi grupate cele mai multe fotografii din Astana. Este ultimul articol despre scurta mea călătorie în capitala Kazahstanului.

Pe “axa cu apă și verdeață” a capitalei (cam așa s-ar traduce numele axei centrale a capitalei cazace) se alătură una alteia clădiri, unele spectaculoase, care fac obiectul interesului oricărui vizitator al său. In multe locuri apare o inscripție în limba cazacă, însemnând “spiritul Astanei”, inscripție care reamintește tuturor planurile ambițioase ale președintelui statului, care dorește să facă din Astana un oraș al viitorului. Acesta se conturează încet-încet, după ce a fost deja construită axa sus-menționată. N-aș putea să-i spun bulevard pentru că e mai mult decât atăt, cuprinzând spații verzi întinse, decorate cu fântâni (multe închise încă în momentul vizitei mele) și sculpturi moderne, inspirate din istorie sau folclor, majoritatea. Toate se văd ca în palmă din Turnul Bayterek, după cum ați văzut deja din articolul dedicat acestui obiectiv.

In afară de această “axă” și pe malul stâng al Issymului se ridică acum construcții noi, cu linii moderne și, ținând seama că orașul întreg este un șantier, curând fața sa se va schimba din nou.

 

blocuri de locuințe în Astana

această “farfurie zburătoare” este clădirea Circului din Astana

Ca să apreciați cum trebuie ceea ce vedeți aici, puțină istorie nu strică. Așa veți realiza că trecutul nu este prea amplu (la scara istoriei și a timpului) când vorbim despre Astana și că orașul are mai mult viitor decât trecut. De aceea am și spus în alt articol că nici ceea ce este cunoscut drept “orașul vechi” nu este, de fapt “vechi”.

cam așa cred că a arătat Astana nu cu mult timp în urmă

Fortăreața Akmoly, construită în 1830, a stat la baza orașului de astăzi. In 1832 a primit statut de oraș și a fost redenumită Akmolinsk. In acea perioadă devenise un important centru economic și comercial. O altă schimbare de nume a intervenit în 1961, “Tselinograd“, adică “mormântul alb” dar ]n 1992 s-a revenit la vechiul nume, Akmola. Marea schimbare avea să se producă însă după 1997, când Nursultan Nazarbaev a hotărât să renunțe la Almaty, vechea capitală a Kazahstanului și să construiască una nouă aici, in mijlocul stepei pustii. La 6 mai 1998, orașul aflat în continuă construcție, a primit numele de Astana, care înseamnă chiar “capitală”.

In 1999, UNESCO a conferit capitalei cazace medalia și titlul de Oraș al Păcii.

Arhitectul japonez Kisho Kurokawa (care are în palmares, între altele, aeroportul din Kuala Lumpur și Muzeul Van Gogh din Amsterdam) este cel care a croit master planul noii Astane, iar unele dintre cele mai spectaculoase clădiri au fost proiectate de arhitectul britanic Norman Foster (cel care a construit Podul Millenium din Londra și a reconstruit Reichstagul german).

“Orașul nou” se întinde pe malul drept al Issymului, până la marginile stepei.

Putem să ne începem plimbarea de la Ak Orda (Hoarda Albă), reședința Președintelui republicii. Il recunoști de departe, după cupola sa albastră. Sus, în vârful spirei se află un soare cu 32 de raze, pe sub care zboară un vultur de stepă. In afara biroului administrației prezidențiale, aici se află numeroase saloane dedicate organizării evenimentelor internaționale: Sala de marmoră, Sala ovală, Sala de aur, etc. La etajul 2, Sala cupolei găzduiește întâlnirile cu alți șefi de state.

Ak Orda, Astana

In jurul său se află mai multe clădiri care găzduiesc instituții oficiale ale statului, între care Parlamentul.

Parlamentul Republicii Kazahstan

Dacă ne abatem puțin în dreapta sau în stânga  reședinței prezidențiale mai putem vedea Sala Centrală de Concerte a Capitalei (numită și Floarea deșertului, are ca architect pe italianul Manfredi Nicoletti), care găzduiește peste 100 de concrete pe an,

Sala de Concerte

precum și cele șase clădiri monumentale din uriașa Piață a Independenței, care se află nu departe:

Piața Independenței

  • Palatul Păcii și al Reconcilierii (din păcate închis când am ajuns acolo)  – creație a arhitectului Norman Foster. Înălțimea, lățimea și baza construcției măsoară 62 m. In interior sală de concerte, galerii, săli de conferințe și, în vârf, “Leagănul”, o sală de conferințe care găzduiește mereu Conferința Religiilor Lumii. Conceptul care stă la baza acestei clădiri este toleranța și unitatea dintre religii.

Palatul Păcii și al Reconcilierii

  • Moscheea Hazrat Sultan, 2012 (pe care am prezentat-o deja), cea mai mare din Kazahstan. Semiluna de pe vârful cupolei centrale este orientată exact spre Mecca.

Moscheea Hazrat Sultan

  • Shabyt Art Palace sau Universitatea Națională de Arte a Kazahstanului, construită din sticlă albastră. Unii spun că ar avea forma unui castron de mâncare pentru câini.

Shabyt Art Palace

  • Palatul Independenței, care găzduiește summituri politice internaționale

Palatul Independenței

  • Muzeul Național al Kazahstanului (am scris deja despre el)

Muzeul Național al Kazahstanului

  • Monumentul Kazakh Eli, adică Țara Cazacilor, care măsoară 100 m înălțime și are în vârf legendara pasăre Samryk. El se află chiar vis-a-vis de Palatul Păcii și Reconcilierii.

Monumentul Kazakh Eli

Ne reluăm plimbarea pe axa cu apă și verdeață, pentru a mai vedea câteva clădiri spectaculoase. De la Ak Orda la Turnul Bayterek nu mai sunt clădiri oficiale, locul lor fiind luat de blocuri de locuințe foarte moderne. După cum îmi spune Arman, prețurile sunt aici prohibitive pentru omul de rând. La parterul lor, tot felul de branduri internaționale au deschis magazine. In mijloc, pe locul de promenadă, care vara este plin de flori și de fântâni, se fac, desigur multe fotografii.

Aceste blocuri din jurul turnului sunt foarte fotogenice, așa că am făcut mai multe poze cu ele mai ales că, între timp, ieșise și soarele mai cu curaj. In această zonă au început să apară și fântâni care chiar aveau apă și mai multe sculpturi care împodobesc spațiul.

Incepusem să obosesc. Am bătut ceva cale până aici așa că nu vă lăsați înșelați de iluzia că toate astea sunt aproape, spațiul acoperit este foarte mare. Incepea însă să se zărească un alt complex monumental, sediul KazMunayGas.

în fundal, KazMunayGas și, în spatele său, mallul Han Shatyr

sediul televiziunii naționale

Am ajuns apoi într-un loc pe care doream să-l văd, legat de EXPO 2017. Atunci, aici au fost expuse, pentru fiecare stat participant, câte două opere de artă stradală să le spunem: un om purtând în brațe un glob pământesc și un cal (cazacii fiind mari iubitori de cai), ambele având pictate, pe lângă drapelul național și elemente specifice pentru acea țară. Am vrut să găsesc și să fotografiez cum a fost reprezentată România. Sigur că, la mai mult de jumătate de an de la expoziție, statuile respective nu mai erau desfășurate așa cum fuseseră inițial, iar caii au fost mutați cu totul în altă parte, luîndu-i ceva timp lui Arman să-i găsească! Am reușit însă să găsesc omulețul nostru și calul (amintiți-vă din articolul despre expoziție, că au fost 115 țări participante!).

In Piața Rotundă ne aflăm în fața impunătorului sediu al unor corporații din industria petrolului, complexul KazMunayGas. Aceasta a fost printre primele construcții ale Astanei moderne (2003) și constă din șapte clădiri administrative, cu 7-18 etaje. Pe toată lungimea complexului, o fântână în cascadă răcorește aerul și îi conferă prospețime.

complexul KazMunayGas

Trecând pe sub arcul complexului, pătrundem în Parcul Îndrăgostiților. In fața noastră se află mallul Han Shatyr și, în dreapta, o clădire clasică, Teatrul de Operă și Balet din Astana.

Aici s-a încheiat o plimbare de câteva ore, în care am pătruns esența Astanei noi, o capitală care privește cu încredere spre viitor.

Parcul Îndrăgostiților, cu statuia “Fericirea mea”

Han Shatyr

Teatrul de Operă și Balet

La revedere, Astana!

 

Astana, a Capital Built for the Future

This last article about Astana has a lot of photos and it is pretty long. It was the sunniest day in the Kazakh capital, so I took advantage.

Walking from Ak Odra to Han Shatyr I had the opportunity to see some important buildings of Astana. I imagine that in summer, with lot of flower beds and functioning fountains, the place looks even better.

Take a stroll with me on this busy artery of water and green from Astana and catch the essence of a capital which looks confident into the future. Good bye, Astana!


Leave a Reply

Your email address will not be published.