Dacă e să vorbesc despre ce am mâncat în Armenia, vi-aș spune mai întâi despre lavash, minunata pâine pe care am mâncat-o în fiecare zi. Mai ales când e caldă, e spongioasă și spornică la mâncat! Mi-a amintit cumva de “pâinea turcească“, la care se stătea la coadă în Timișoara, după revoluție, când neapărat trebuia să cumperi una în plus, pe care să o mânânci, încă caldă, până ajungeai acasa! Sau de pâinea pe care mergeam să o cumpărăm la Vrsac, în Serbia, la fel de bună.

La întoarcerea dintr-una dintre excursiile făcute din Erevan, am oprit într-o localitate unde, într-un mic magazin modern, am văzut cum se coace lavash. Pâinile gata pregătite, erau introduse în cuptor, fiind lipite pe pereții laterali ai acestuia. Lumea se înghesuia curioasă în jur, așteptând să fie scoase și vândute imediat, la gura cuptorului. Bineînțeles, am cumpărat și noi două, una pentru “acasă” și una pe care să o mâncăm pe loc.

lavash, pâinea armenească

se văd pâinile, lipite lângă gura cuptorului

Cât am stat în Armenia, prânzul l-am servit mereu în timpul excursiilor. Ghida ne dădea în microbuz o foaie cu cele patru meniuri disponibile și fiecare îl alegea pe cel preferat, încă de pe drum. In felul acesta, când ajungeam la popasul de prânz, mâncarea ne aștepta, gata pregătită.

Astfel, în prima excursie, am mâncat undeva, la un han cu căsuțe, pe marginea șoselei, între o baltă artificială și un râu de munte – un loc foarte pitoresc. Nu-mi amintesc numele locului dar am păstrat fotografii. Eu am ales să mănânc o supă de ciuperci – foarte bună – cu arpacaș și bucăți de ciuperci în ea și un pui mic cât un porumbel, fript, însoțit de castraveți și roșii, câteva feliuțe transparente de cașcaval și un moț de cremă de brânză. Am băut o apă și o cafea și am plătit 4500 dram, cam 8.50 euro. Majoritatea au preferat tradiționalul șașlâk.

descifrați numele locului?

aici ni s-a întins masa

grupul nostru în ziua aceea

șașlâk

A doua zi am prânzit la un restaurant privat în Alaverde, o localitate aflată spre nordul Armeniei. De data asta am ales o supă de linte cu  cartofi și  khohlama, adică un rasol de vită, cu mazăre și cartofi fierți, care nu mi-a prea încântat papilele gustative. A existat și un aperitiv, comun pentru toți, din partea casei.

din curtea restaurantului

masa ne așteaptă

un aperitiv sănătos

supă de linte cu cartofi

rasol de vită, cu mazăre și cartofi fierți

La restaurantul telecabinei de la Halidzor atmosfera a fost una de cantină sau de autoservire. Numărul mare de turiști a făcut ca servirea să se facă rapid, pe bandă rulantă și nici mâncarea nu a fost prea grozavă. Am mâncat o salată de morcovi cu stafide și pătrunjel și dolma, sarmale în foi de viță dar fără mărar și măcriș, cum le fac eu., erau doar mai condimentate. Soțul meu a servit o supă cu iaurt și kiufte, adică chiftele, cu garnitură de orez și salată de varză. Am băut apă minerală și cafea. Totul a costat 9400 dram, adică cam 18 euro.

masa grupului, la restaurantul telecabinei de la Tatev

dolma

supă de iaurt

kiufte

Ultima masă în grup am luat-o la Dilijan, la Complexul Getap, cu ocazia excursiei la Lacul Sevan. Aici ne așteaptă din nou, pe toți, o salată de roșii și castraveți, ornată cu frunze de busuioc, tarhon și altele. Apoi, mănânc ciuperci cu ouă și o salată de varză cu morcovi și soțul meu, un păstrăv însoțit de un fel de salată de boeuf. Și acest complex, ca și primul, este frumos așezat, în așteptarea mâncării putând să faci o plimbare frumoasă în jurul său.

Complexul Getap

ciuperci cu ouă

la plimbare prin complex, după prânz

Meals In Armenia