Exact la un an dupa calatoria mea in Japonia (aprilie 2011), ieri, la primul eveniment Povesti de pe mapamond, organizat de ghiduri-turistice.info, am povestit despre “Kyoto, intre temple si sakura”.

Unryu-in, Kyoto, cu Kumiko – aprilie 2012

Pe langa detalii legate de locurile vizitate, accentul l-am pus pe oameni. Ce mi-a placut si ce mi-a placut mai putin in Japonia, pentru ca nu pot trece chiar la capitolul “nu mi-a placut”, sunt lucruri legate de civilizatia lor, nu au alte cauze.

Kyomizu-dera, Kyoto – aprilie 2012

in Okazaki, Kyoto – aprilie 2012

Ninna-ji, Kyoto – aprilie, 2012

Eikan – do, Kyoto – aprilie, 2012

Cel mai mult mi-a placut indarjirea japonezilor de a reconstrui, mereu si mereu, atunci cand a fost cazul (incendii de mari proportii, cutremure, devastatoare, lupte interne in perioada feudala) pentru a pastra o continuitate a istoriei, culturii si traditiilor lor.

Mi-a placut, de asemenea, amabilitatea omului de pe strada, dorinta lui de a te ajuta. Turistul are nevoie, de obicei, de informatii, mai ales de directii sau de confirmarea ca se afla pe o directie buna spre un obiectiv pe care il cauta. Cu ajutorul biletelelor pe care aveam printata in limba japoneza denumirea obiectivului si rostind cuvantul magic sumimasen – nu va suparati, aflam ce ma interesa. Omul fie stia el, fie intreba pe altcineva (inclusiv la telefon), isi consulta smartphonul sau pur si simplu mergea cu mine in directia respectiva.

Ca si in alte tari din Asia, precum Coreea de Sud, Thailanda si chiar China (mai ales in Hong Kong si Macao dar si la Beijing), in Japonia nu se da si nu se asteapta bacsis. De cele mai multe ori banii nu trec direct dintr-o mana in alta, ci se pun pe o tavita, fie ca este vorba despre taxi, o banca, caseria unui magazin sau a unui restautant. Cei care manevreaza bani poarta manusi albe, impecabile.

Am apreciat mai putin ca nu se vorbeste prea mult limba engleza. Daca te adresezi unor tineri si vorbesti rar si eliptic, adica utilizand doar cuvintele de baza, principale, ai sanse ca ei sa inteleaga ce vrei. Cu raspunsul este insa mult mai greu. Oricum, fac totul ca pana la urma sa te ajute!

Cardul este utilizat extrem de putin ca instrument de plata. De aceea trebuie sa ai la tine bani cash. Exista totusi magazine (inclusiv cele de la muzee) care accepta plata cu cardul. De asemenea, e dificil sa gasesti bancomate care lucreaza cu carduri europene.

Daca cele de mai sus se pot rezolva intr-un fel sau altul, ceea ce m-a deranjat cu adevarat este faptul ca toate templele si muzeele se inchid la ora 17, unele chiar la 16. In acel moment, ziua turistica e departe de a se fi incheiat, ai mai putea vedea ceva. In consecinta trebuie sa te orientezi spre altceva, precum strazi anume, monumente, shopping, etc.

Toate aceste lucruri si altele le-am povestit ieri, la evenimentul Povesti de pe mapamond, organizat de catre ghiduri-turistice.info la Eve City Lounge, cladirea Business Center, Timisoara.

organizatori si speakeri la evenimentul Povesti pe mapamond, editia 1

povestind despre Japonia

parte din auditoriu

eu si  Prala Gabriela, dupa prezentare

Georgiana, eu, Florin, Simona, George

Alaturi de mine au povestit si Simona Gollent de la Cu bagajul la usa – despre Elvetia, Georgiana Budur de la Vacanta reusita – despre Capri si Corina Goruian de la Calator in Africa – despre Ghana si Togo. Prezentarile, agrementate cu intrebari si raspunsuri, s-au incheiat cu o mica tombola, prilej de a fi oferite participantilor norocosi 6 ghiduri turistice si …pusculite, in care sa-si adune banii pentru viitoarele excursii.

Impresii despre eveniment gasiti si pe aceste bloguri personale:

Alina Alexandra Ghenciu – Povesti din lumea intreaga

tomata cu scufita – Prima editie a Povestilor de pe Mapamond

Oana Kovacs – Pasiune

ghiduri-turistice.info – Impresii de la prima editie de povesti de pe mapamond

Corina Goruian – Calatori pe mapamond

Timisoara Expres – Povesti de pe mapamond cu bloggerii de travel din Timisoara

What I liked and What I Didn’t Appreciated in Japan

One year after my travel to Japan (April, 2012), I spoke yesterday at “Stories from the Map of the World” about “Kyoto Between Temples and Sakura”. I put the accent on what I liked and what I disliked during my travel. This was a first event of the kind, in a series, organised by ghiduri-turistice.info

I liked the fact that, during the history, the Japanese people always reconstructed what it was destroyed – be it by fires, earthquakes or landlord wars – in order to preserve their history, culture and tradition. I also liked they are very considerate and polite people, ready to help you when in need. Tips are neither given, nor expected.

What I did not appreciate (it can’t be put under the title “dislike” because these are caused mainly by their culture) is the fact that English is sparsely used, cash is used more frequently that cards, and – most of all – all the temples and museums close at 5 p.m., when you would still have time enough to visit more!

There have been other 3 speakers, who spoke about Switzerland, Capri Island and Ghana. The event was appreciated by the participants and we hope to meet in the future too, with other travel stories.