Continuăm plimbarea prin Matera

Din păcate, a doua zi n-am mai avut norocul din prima! Cerul a rămas multă vreme acoperit, a mai picurat câte puțin, a bătut vântul și a fost destul de frig.

Am continuat însă plimbarea prin oraș, vizitând câte o biserică găsită deschisă, iar după amiază am fost într-o excursie organizată la peștera cu Biserica Păcatului Originar, pe Platoul Murgia.

Pornim din Piazza Vittorio Veneto, din Barisano, partea “mai nouă” a Materei, unde vedem deja câteva clădiri interesante.

colț din Piața Vittorio Veneto
Fântâna Ferdinandea

Pe o latură a pieței se află Fântâna Ferdinandea., construită în 1832 și numită astfel deoarece, în acel timp, Matera făcea parte din Regatul celor Două Sicilii, sub Ferdinand al II-lea de Bourbone.

Chiar în mijlocul pieței largi se poate vizita, în subteran, o cisternă cu o adâncime de 15 m și capacitatea de 5000 metri cub de apă, restaurată pentru a permite vizitarea. Episcopul Di Macco a construit-o în anul 1846, pentru a oferi o rezervă de apă locuitorilor din Sasso Caveoso. Asemenea cisterne purtau numele de Palombaro, care provine de la numele celui care acoperea conductele cu plumb.

intrarea la Palombaro

Pallazzo dell’Anunciata, o construcție din 1735, realizată după planurile arhitectului Mauro Manieri din Nardo, domină piața. Inițial, aici locuiau călugărițele Ordinului Dominican de la Santa Maria la Nova. După desființarea ordinului religios, clădirea a fost folosită ca Palat al Justiției, iar din 1998, după o lungă perioadă de restaurare a fost transformată în Biblioteca Provincială Tomasso Stigliani.


Pallazzo dell’Anunciata

In partea opusă, se află micuța Biserică a Cavalerilor de Malta sau Materdomini, care datează din 1860. Stema lor se poate vedea pe campanilă, alături de cea a nobilei familii Zurla.

Biserica Cavalerilor de Malta

Palatul Guvernului (Prefectura) străjuiește colțul dinspre Via Biagio, care are chiar la început, Mănăstirea și Biserica San Domenico (1230). In secolul al 13-lea, acesta era un așezământ monahal sărac. Mai târziu însă, grație donațiilor binefăcătorilor săi, arhitectul dominican Domenico Marinari a putut să o lărgească, dându-i forma de astăzi. E minunată fereastra rosariu, în centrul căreia se află un câine cu o torță în gură, simbolul dominicanilor. Ea este înconjurată de o roată a norocului, care are reprezentat, în partea ei superioară, pe Arhanghelul Mihai ucigând balaurul.

Partea de mănăstire a complexului este cea care adăpostește Palatul Guvernului.

Din păcate biserica era închisă, ca de altfel multe alte biserici. Păcat! Nu la asta mă așteptasem când am decis să văd Matera în anul ei de Capitală Culturală Europeană…Poate am greșit eu, că m-am dus în martie…Era prea devreme și nu terminaseră pregătirile…

Prefectura, aflată în vechea mănăstire
portal
Mănăstirea și Biserica San Domenico, 1230
Via Biagio

Pe Via Biagio, nu departe de piața centrală a orașului, am văzut biserica care mi-a plăcut cel mai mult la Matera, Biserica San Giovanni Battista (Biserica Sf. Ioan Botezătorul). Și ea a fost construită în secolul al 13-lea de către Episcopul Materei, mai exact în 1233, în stil romanesc. Inițial, biserica a fost dedicată Sf. Maria Nova și avea rolul de a adăposti călugări ai Sf. Augustin. In secolul al 15-lea însă, s-a mutat pe un deal, într-o clădire nouă, care se numea Monacelle. Biserica veche a fost neglijată multă vreme, mai exact până în secolul al 18-lea, când călugării De Los Royos au redeschis-o, sub numele de Sf. Ioan Botezătorul. In zilele noastre, cu coloanele sale impunătoare, ornate cu capiteluri împodobite cu motive vegetale și antropomorfe, această biserică este una dintre cele mai interesante din sudul Italiei, fiind considerată monument național.

Biserica San Giovanni Battista

In partea de piață unde începe Via Fiorentini, o stradă dominată cândva de negustorii de produse textile, cobor sub nivelul pieței și pătrund mai adânc în Sasso Barisano. Aceasta e o stradă lungă, care mă poartă șerpuind printre case construite în secolele 17 și 18, spre marginea râului, deasupra căruia se înalță pieziș o frumoasă biserică barocă, care face parte din Complexul Sf. Augustin, ce avea să-mi reserve o surpriză.

Vă invit să vă alăturați mie, prin intermediul fotografiilor, în lunga plimbare care începe din Piața Vittorio Veneto, pe Via Fiorentini și apoi, în sus, spre Complexul Sf. Augustin.

coborâm din Piazza Vittorio Veneto, pe Via Fiorentini
detalu, Biserica San Antonio (închisă), sec. 12
se vede deja Biserica Sf. Augustin

suntem pe malul râului
să observăm că a venit primăvara, cu verde crud
urcăm spre biserică și în spatele ostru se desfășoară splendida Matera
de pe terasa bisericii, privesc orașul
gata, am ajuns

Complexul baroc, format din mănăstire și biserică, datează de la sfârșitul secolului al 16-lea (1592), când a fost alăturat unei biserici dedicate Santei Maria delle Grazie, construită de călugări augustini.

Surpriza pe care am avut-o, a fost să aflu că sub biserică se află ce a mai rămas din biserica-hipogeu, dedicată Sf. William de Vercelli, care și-a săvârșit apostolatul în sudul Italiei!

Dacă n-aș fi observat o pereche ieșind din stânga altarului, pe o ușă mică, aș fi ratat acest dar minunat.

Fresce străvechi, alături de altele, mai noi, ne arată o Madonă cu pruncul, Inmânarea legii Sf. Augustin ți Treimea alcătuită din Tată și Fiu, purtând coroane și cu porumbelul sfânt al Sfântului Duh, pe un glob de aur.

intrare în biserica de sub biserică (sec.12)

Biserica barocă are o singură navă și mai multe altare laterale, cu intarsii de marmoră colorată. Unele au fost create de meșteri locali, altele de meșteri napolitani. Deasupra altarului principal se află un crucifix din lemn, datând din secolul 16.

altarul principal al bisericii baroce Sf. Augustin

Inapoi, spre locul de cazare, am încercat să văd Muzeul Domenico Ridola, muzeu național arheologic dar era închis. La fel s-a întâmplat și la Muzeul Național de Artă Medievală și Modernă al Basilicatei, adăpostit în Palatul Lanfranchi, unde se putea vedea doar partea de artă modernă.

Muzeul Național Domenico Ridola

Muzeul Național de Artă Medievală și Modernă al Basilicatei

Se înnorase tare între timp. Sufla un vânt tăios și începuse să burnițeze. Am intrat într-o trattoria, să mă încălzesc cu o supă tradițională de farro, o cereală străveche, încă folosită aici în alimentație.

Am grăbit apoi pasul spre pensiune, fiindcă la ora 16 trebuia să fiu în fața agenției, de unde plecam în excursie la Peștera Păcatului Originar.

Aceasta se află pe Platoul Murgia, dincolo de râu, într-o peșteră naturală, situată lângă Drumul Appia. Locul a fost descoperit în 1963 și imediat peștera a fost denumită “Capela Sixtină a artei rupestre“, datorită frumuseții picturilor rupestre atât de bine conservate!

Drumul până acolo, cu microbuzul, durează ceva mai mult de o oră, iar costul excursiei este de 25 euro.

In peșteră se intră doar în grup, cu ghid și prezentarea nu durează mai mult de jumătate de oră. Din păcate e interzis să faci fotografii în interior, așa că nu am prea multe să vă arăt. Doar la sfârșit, când s-au deschis ușile și lumina a pătruns în peșteră, ghizii au închis un ochi și turiștii au putut să facă repede o fotografie.

pe Platoul Murgia
în fața peșterii

Excursia și a doua zi la Matera s-au încheiat cu o degustare de produse tradiționale, la agenția de turism, inclusă în prețul excursiei.

Let’s Continue Our Walk Through Matera!

In the second day in Matera I explored the main square of the town, Piazza Vittorio Veneto and then, I walked along Via Fiorentini, through a large part of Sasso Barisano, up to the St. Augustin Church. This article describes the places I have seen and visited there.

Many churches have been closed, and so were the two museums I tried to visit.

During the afternoon, I took a short trip at Parco della Murgia Materana, to see the famous Cave della Pecato Originare, nicknamed the “Sixtine chapel of the rupestrian art”.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Comments

Continuăm plimbarea prin Matera — 2 Comments

  1. Cu arhitectura sa și cu patina timpului atât de pregnantă, Matera te duce într-o călătorie în timp. Ilustrează un fragment de viață feudală în Italia, foarte interesantă pentru cei de azi și are astfel o incontestabilă valoare culturală. Un element actual, modern, care-i justifică condiția de Capitală Culturală Europeană,
    așa cum înțeleg eu noțiunea, dar se pare că în mod greșit, este ceasul în viziunea suprarealistă a lui Salvador Dali.
    Foarte reușite fotografii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

code