A doua zi a excursiei debuteaza cu cea mai spectaculoasa experienta a mea: calatoria cu balonul deasupra Cappadociei. Fiindca despre asta vreau sa povestesc in alta postare, ma multumesc sa va spun aici ca, daca mergeti vreodata pe acolo, sa nu o ratati! Incepand din momentul in care ajungi pe terenul pe care nenumarate baloane sunt pregatite pentru zbor si pana la cel al aterizarii, totul vi se va parea un vis cu ochii deschisi.
La 8.30 eram deja in drum spre Devrent Valley, numita si Valley of Fairy Chimneys (Valea Cosurilor Zanelor) aflata in apropiere de Urgup. Formatiunile stancoase, de forme bizare, sunt foarte dese in aceasta vale. Ele poarta diverse denumiri cum ar fi “Camila” sau “Fecioara Maria”. Conul stancii este format dintr-o piatra de nuanta rozie, iar varful este acoperit de multe ori de o roca tare, mai inchisa la culoare.
Camila
Fecioara Maria
Mergem si noi sa vizitam atelierul Konak Seramik. Acesta se afla in proprietatea familiei de 8 generatii. Ni se explica ce material se foloseste in olarit, cum este el prelucrat si apoi care este simbolistica desenelor folosite (de ex., un model repetat de 7 ori reprezinta Istanbulul, asezat pe 7 coline). Asemenea vizite la ateliere mestesugaresti locale se fac in multe tari in care am fost, precum Tunisia, Grecia, Malta, China. Scopul declarat este acela ca turistii sa cunoasca mai bine mestesugurile locale. Cel nedeclarat, tine de patronii atelierelor care incearca sa-si faca vanzare, intr-o expozitie special amenajata, dupa ce – mai intai – si-au tratat potentialii clienti cu ceai sau cafea.
Pasabagi este urmatoarea oprire intr-un peisaj de poveste, foarte fotogenic. “Ciupercile” de aici par a fi din soiul comestibil Morchella (pentru cei care se pricep la ciuperci): in varful piciorului, o “palarie” maro, striata si tuguiata. Una are chiar 3 “palarii”, in ea aflandu-se biserica Sf. Simeon. La unele stanci se vad urmele locuintelor hitite. Ni se spune ca hititii isi tineau animalele la etajul intai, iar ei ocupau etajele doi si trei. Toate se afla in mijlocul unei vii taratoare si printre mai multe standuri cu suveniruri. Se spune ca acesta ar fi un loc foarte nimerit pentru a urmari apusul soarelui.
acces la Biserica Sf. Simeon
Foarte ciudat arata zonele acelea.
Mi se par foarte interesante, asa din poze.
Insa, sincer nu cred ca m-ar atragea vreodata sa vreau sa trec pe acolo, sa stau pe acolo…
Totusi Turcia e pe lista de wanna see, dar undeva unde e si putina apa sau putina nebunie de oras.
De stat, n-as sta nici eu acolo dar de vazut, asta e o alta poveste! Poate te mai razgandesti cand vei citi/vedea toata seria 🙂
Pana la urma, e chestie de preferinte si de ce cautam intr-o vacanta, nu? Ar fi chiar plictisitor sa ne placa tuturor acelasi lucru, nu crezi Gloria? Si, in plus, inghesuiala ar fi si mai mare decat e!
Asezarile acestea par a fi desprinse din povesti!Cappadocia am trecut-o de mult timp de lista locurilor in care vreau sa ajung, dar nu a fost sa fie pana acum. Astept urmatoarele postari cu sufletul la gura…e interesant sa vezi un loc prin ochii altcuiva 🙂
Vor mai fi inca patru despre Cappadocia si una despre Perge, Side si Aspendos.
E genul de vacanta pe care as vrea sa o am si eu. Cat despre plimbarea cu balonul, imi pare rau ca am fost fricos la Luxor, dar Varu’ Cristea era cu noi si el s-a dat cu balonul.
Cum a fost?
Peste cateva zile, afli 🙂 O experienta unica, de neratat.
This is amazing terrain and it is unbelievable how they have made houses and buildings from such strange objects. The one with the flag outside is like something you imagine in a child’s fictional storybook.
It’s a police station there, J_on_tour!