Et in Cappadocia ego (3) – jurnal de Turcia

In Zemi Valley, numita si Love Valley, oprim pentru a ne minuna de formele ciudate, altele, de contrastul culorilor si, bineinteles, pentru a face poze.

La Goreme, unde toata lumea vine sa viziteze muzeul in aer liber, ghidul nostru a ales pentru noi o biserica bizantina din secolul al VI-lea, sapata in stanca:

dupa care admiram, de sus, panorama satului Goreme:

In Goreme Valley avem parte de alte privelisti uimitoare. In parcare. o multime de comercianti ofera turistilor suveniruri sau un loc la umbra, unde sa savureze o bautura rece. Exista aici si un “copac al dorintelor” in care oamenii agata biletele cu dorintele lor, sperand ca acestea vor fi indeplinite de Allah.

In sfarsit ne indreptam spre Uchisar, asezarea cea mai inalta din aceasta zona interesanta a Cappadociei. Numele oraselului inseamna “castel ascutit”. Castelul, cu cele 45 de etaje ale sale, domina zona din jur. In secolul al VI-lea, soldatii bizantini locuiau aici. Acum, adaposteste o statie de jandarmi, care cred ca au mai mult rol in ospitalitate, intretinandu-se sau fotografiindu-se cu turistii care urca pe scara ingusta sa admire de sus panorama.
(Uchisar, poze din balon)
Ultima vale pe care o vedem este Pigeon Valley sau Valea Porumbeilor, in apropiere de Uchisar. Ea poarta acest nume pentru ca, in vremuri de restriste, cand oamenii care locuiau aici nu mai aveau ce manca, au hotarat sa incastreze in stanca colivii in care sa creasca porumbei, pe care sa ii manance.

Ultimul obiectiv al zilei este vizita la o fabrica de covoare, unde vedem o replica a celui mai vechi covor din lume, expus la Muzeul Ermitaj, Rusia (2500 ani vechime), precum si un covor care valoreaza, nici mai mult, nici mai putin de 800000 euro! Explicatia? El inglobeaza 3 ani de munca manuala! Culorile, desenele si calitatea materialelor folosite, impresioneaza.

O inscriptie pe un perete al atelierului pe care il vizitam ne atentioneaza ca, in acea fabrica, nu este exploatata munca copiilor minori. Sper din toata inima sa fie asa! Nu pot insa sa nu ma intreb de ce or fi simtit nevoia sa scrie asta asa, la vedere?! Sa nu uitam dorinta Turciei de a intra in Uniunea Europeana…

Cireasa de pe tort a acestei vizite a fost, din punctul meu de vedere, faptul ca la iesire, in curtea fabricii, am vazut o stiva de lazi de zestre vechi, cu desene viu colorate, din care va arat cateva:


Comments

Et in Cappadocia ego (3) – jurnal de Turcia — 4 Comments

  1. Ce frumoasa e poza cu lampa…parca te astepti sa iasa duhul din ea sa-ti indeplineasca o dorinta 🙂

    Eu una nu am vazut copii la munca in Turcia, desi am stat de 2 ori cate 2 saptamani, o data intr-un oras si o data intr-un sat. La sat era un pusti care facea pantofii barbatilor, dar din cate engleza rupea el am inteles ca o face sa stranga bani sa isi cumpere o bicicleta, nu pentru ca e obligat.

  2. Ma gandeam sa intitulez poza Lampa lui Alladin dar apoi m-am gandit ca el vne din alt spatiu geografic.

    Ar fi bine sa fie asa cum spui. Mie mi s-a parut putin ostentativ afisul. Poate gresesc eu.

  3. Cu ce excursie ai mers incolo? Sau pe cont propriu? Chiar ma gandeam la un moment dat la un tur organizat la turci, dar mereu am ramas cu un gust amar al agentiilor de turism.

  4. In Turcia am cumparat un sejur in Beldibi (langa Kemer) de la o agentie de-a noastra, special pentru a ma duce in Cappadocia – stiam ca de acolo se fac astfel de excursii. Excursia in Cappadocia am contractat-o prin internet, de la o agentie din Istanbul. Presupun ca daca vrei doar asta, poti merge la Istanbul si pleca de acolo. Ei au mai multe variante. Daca vrei, trimite-mi un mp si iti trimit adresa de mail a agentiei.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

code