Mănăstirea Khor Virap este un loc sacru de pelerinaj, situat destul de aproape de Erevan. De această mănăstire se leagă, potrivit unei legende, începutul creștinismului în Armenia.
Se spune că aici, într-o groapă adâncă, plină de șerpi și scorpioni, erau aruncați dușmanii regelui. Grigore Iluminatorul, cel care a adus creștinismul în Armenia, ar fi stat și el 13 ani aici pentru vina de a fi un propăvăduitor al noii religii. Intre timp, un grup de fecioare virgine, conduse de Gayane, au fugit de persecuțiile la care erau supuse la Roma și s-au adăpostit în Armenia. Regele Trdat (Tiridates) s-a îndrăgostit de Gayane și a vrut să o ia de soție. Când aceasta a refuzat, regele a decis să ucidă 13 fecioare creștine, apoi a înnebunit și capul său a luat înfățișarea unui cap de porc. Sora sa, Khosrovidukht, a visat că doar Grigore l-ar putea salva. Niște prinți au fost trimiși să îl aducă, deși nimeni nu mai credea că sfântul ar mai fi în viață. După ce a îngropat creștinește fecioarele martirizate, Grigore l-a vindecat pe regele Trdat III, care apoi s-a creștinat și a adoptat creștinismul ca religie de stat.
Pe locul acestei închisori a zidit catholicosul (cel mai înalt rang bisericesc în Armenia) Nerses III o capelă, în anul 642. Aceasta a fost apoi distrusă și abia în 1662 s-a construit acolo actuala biserică Sf. Astvatsatsin.
biserica Sf. Astvatsatsin, la Mănăstirea Khor Virap
După cum au demonstrat cercetările arheologice, mănăstirea a fost construită la Artashat, pe atunci capitală a Armeniei. Biserica Sfintei Mame sau Sf. Astvatsatsin este clădirea principală a sa și dăm cu ochii de ea imediat ce intrăm pe poartă. Spre deosebire de alte biserici, are foarte puține decorațiuni, cu excepția ușii care este bogat împodobită cu sculptură în piatră.
Biserica a suferit multe stricăciuni cu ocazia cutremurelor mai ales, cel mai mare fiind în 1679. Reparații au fost făcute în 1703 și în perioada 1970-1980. Forma este cea a unei încăperi mari care poartă deasupra sa un dom, având și anexe laterale. Clopotnița s-a construit în secolul 19.
Biserica este activă, așa că femeile trebuie să poarte un șal pe cap și bărbații să stea cu capul descoperit, când participă la slujbele religioase. Interiorul bisericii este simplu, fără pereți pictați și fără prea multe odoare.
Groapa cu șerpi – închisoarea regală – adâncă de 6 m poate fi văzută în capela Sf. Gregor, construită în 642. Ea este cea care a dat numele mănăstirii, Khor Virap însemnând “închisoare adâncă”. Se crede că Gregor a supraviețuit acolo datorită unei femei care îi dădea pâine și câte un ulcior cu apă.
capela Sf. Gregor, între cele două vârfuri ale Araratului
Mănăstirea este una de tip fortăreață, înconjurată de ziduri puternice. In curtea sa se mai pot vedea câteva morminte vechi.
Alte morminte vechi dorm legănate de ierburi într-un cimitir vast aflat la poalele dealului.
E timpul să plecăm mai departe de aici, din valea râului Arak, unde Istoria și Legenda se plimbă printre coline, privind visătoare spre pierduta culme înzepezită a Araratului.
Khor Virap Monastery, Across The Ararat Mount
Khor Virap monastery was built in the Arak Valley, in the former historical capital Artashat. The name of the monastery means ” deep pit” and it comes from the royal dungeon, which was a pit full of snakes and scorpions. Legend has it that St. Gregor the Illuminator, who brought Christianity to Armenia, was tortured here for 13 years, surviving only due a woman, who gave him bread and water. Also the legend tells us that King Trdat III wanted as wife Gayane, the leader of a group of young Christian virgins, who took shelter in Armenia to Roman persecutions. As she refused, the king killed 13 virgins. Then he became mad and his face became that of a pig. His sister dreamed that only Gregor can save him, so he was brought in. After the funeral of the virgins, the saint cured the king who turned Christian and adopted Christianity as a state religion.
In 642 a chapel was built on the place of the pit and in the 17th. century the church St. Astvatsatsin was built nearby. It is a very simple church, with few wall decorations outside, excepting the rich sculpted door frame and door. Inside it’s also simple, no pricely objects or paintings on the wall.
The monastery is of fortress form and looks to the Mount Ararat. Beneath the hill it still is an old cemetery.
Un loc sobru si singuratic. Daca biserica este activa, inseamna ca sunt si calugari?
Nu cred, n-am vazut nici unul si nici spatii de locuit. Se tin doar slujbe.
I must say I am very impressed with these pictures.
The holy houses and again the cemeteries and tombstones are put quite nice in the picture. The details in and around the churches are magnificent!
Greetings, Helma
Thank you, Helma! You are too kind. The whole merit goes to the places I have visited 🙂
O, daa, o biserica splendida in austeritatea ei. Mi-a placut sa ii aflu povestea desi e plina de violenta. Ca sa vezi ! De aceea sunt multi armeni pe care ii cheama Grigore. Imi amintesc de placintaria din Iraklion, unde am mancat cea mai buna bougatsa cu crema. Se cheama Kirkor, dupa numele armeanului care a fondat-o. Inseamna ca se pricep sa intinda foi de aluat 🙂 Am plecat de la Sf. Grigore si am ajuns la placinte !
E doar una dintre primele vizitate, Dani! Violenta s-a cam amestecat peste tot, asa fiind vremurile sub care stateau oamenii…Si da, placinte stiu sa faca si armenii 🙂