Mănăstirea Noravank este o capodoperă arhitecturală, localizată în sudul Armeniei, pe valea râului  Amaghu. Noravank înseamnă “mănăstirea nouă”. Ea a fost construită în 1205 de către episcopul Hovhannes. Așezată într-un cadru pitoresc, mănăstirea este și un important obiectiv turistic. Alături de numeroasele peșteri, flora și fauna de aici sunt de asemenea foarte apreciate. Colonii de lilieci dar și leopardul caucazian atrag în această zonă pe cunoscători.

Mănăstirea Noravank este legată și de activitatea arhitectului și sculptorului de khachkare, Momik, care are dedicat aici un mic muzeu. Ea cuprinde mai multe construcții: Biserica mormânt Astvatsatsin (Burtelashen) – sec. 14, St. Stepanos Nakhaveka, mormântul Orbelienilor și Biserica Sf. Gregor (Grigore).

valea pe care șerpuiește drumul spre mănăstire

Mănăstirea Noravank

priveliște din curtea mănăstirii

In secolele 13-14, la Noravank se afla sediul episcopilor armeni de Syunik și cel al prinților Orbelian, binefăcătorii mănăstirii.  Episcopii erau atât de puternici încât influențau deciziile georgienilor sau ale mongolilor dar și a celor din familia Orbelian. Mongolii au jefuit însă mănăstirea  în 1238 dar apoi au încheiat un tratat aducător de pace, care a durat până la invazia Timurizilor de la sfârșitul secolului 14. Pe lângă rolul său spiritual, mănăstirea a jucat și un important rol cultural, fiind legată de universități și centre de scriere a manuscriselor, precum cel de la Mănăstirea Tatev.

In 1299, episcopul Stepanos Orbelian l-a adus aici din Cilicia (unde fusese expus stilului gotic târziu), pe Momik, care a creat apoi unele dintre cele mai vestite khachkare ale vremii sale. Capodopera sa este Biserica mormânt Burtelashen de aici, de la Noravank. Burtelashen înseamnă “construit pentru Burtel”, un prinț Orbelian care a domnit în Syunik până la mijlocul secolului 14.

Această biserică cu trei nivele este prima pe care o vezi când intri în curtea mănăstirii, deși nu este biserica principală. La nivelul de jos se află mormintele familiei. Turla-rotondă se sprijină pe 12 coloane, care au sculptate la capătul lor câte o pereche de păsări. La nivelul superior se ajunge pe niște trepte exterioare înguste, fără balustradă, pe care se încumetă cei care nu au probleme de echilibru și mult mai tineri ca mine.

intrarea în Mănăstirea Noravank

Biserica mormânt Burtelashen sau Astvatsatsin

clopotnița, văzută din spatele bisericii

Pe când mă îndreptam spre biserica principală, am auzit un cor ale cărui voci înălțau spre cerul albastru un imn. Nu era lume multă (grupul nostru era mic) în curtea mănăstirii și după ce dădeai colțul bisericii mari chiar nu mai vedeai decât costa muntelui și mica Biserică Sf. Gregor. De acolo veneau vocile acelea puternice și în același timp liniștitoare. M-am apropiat și am aruncat o privire înăuntru, din ușă. Era slujbă în micuța bisericuță și era plină ochi.

Biserica Sf. Gregor

La intrarea în gavitul Bisericii Sf. Stepanos Nakhav’ka (1339) se observă figura Sf. Maria cu pruncul în brațe și, de o parte și alta a ei, Arhanghelii Gavrilă și Mihai. Gavitul este specific bisericilor armenești medievale, începând din sec.10-11 până spre sfârșitul perioadei medievale, când a încetat să fie construit. El servea fie ca mausoleu, fie ca loc de adunare.

Biserica Sf. Stepanos a fost construită pentru prințul Liparit Orbelian (1216-1221) și a fost reconstruită de cel puțin două ori (prima dată în 1261, a doua oară după cutremurul din 1321, probabil chiar de către Momik), iar domul original a fost distrus de un cutremur în 1840. Reparații intermediare s-au mai făcut dar restaurarea întregului complex s-a desfășurat  începând din anii ’80 până în 2001.

Biserica Sf. Stepanos Nakhav’ka și gavitul, în stânga

intrarea în gavit

Prin cupola rotundă lumina pătrunde înăuntru. Se observă cruci pe pereți și câteva khachkare. Treptele duc la nivelul superior, unde se află altarul. Acest nivel era folosit de către călugări pentru rugăciuni și pentru a scrie manuscrise.

Cea mai veche structură a Mănăstirii Noravank datează din sec.9. Din fosta Basilică Sf. Karapet au rămas doar ruine în fața bisericii principale. Istoria mănăsstirii este însă chiar mai veche (sec. 4-5), conform afirmației istoricului  Stepanos Orbelian. Atunci ar fi existat aici două biserici, Sf. Pokasanda și Sf. Karapet.

ruinele Bisericii Sf. Krapet

La dreapta intrării în mănăstire se află renumitele khachkare, opere ale lui Momic și ale elevilor săi. Aceștia au fost cei mai renumiți cioplitori în piatră armeni. Alături de cruce, Copacul Vieții este un simbol des folosit, alături de modelele geometrice. El a fost împrumutat de la asirieni și sumerieni. Unele khachkare sunt dedicate Maicii Domnului și sfinților. Conform tradiției armene, Maica Domnului era susținătoarea familiei, a mamelor în special și Sf. Gevorg (Gheorghe)  încuraja soldații.

Fiindcă mi-a mai rămas puțin timp până la plecarea minibusului, am intrat și la muzeul Momik, de fapt o singură încăpere, care demonstrează și talentul de scriitor de manuscrise al artistului și a elevilor săi.

Noravank Monastery And Momik’s Art