In mod sigur, un tur ghidat de trei ore și apoi timp liber, două ore, nu constituie cea mai fericită rețetă pentru cunoașterea unui oraș. In cel mai bun caz, râcâi un pic misterul care acoperă orice loc necunoscut și rămâi apoi cu nostalgia unei neîmpliniri mai ales dacă, o dată întors acasă, începi să citești și să constați ce ai fi putut vedea!

Cam așa s-a întâmplat și cu cele două vizite, la Belfast și la Dublin, cuprinse în turul Irlandei, în care am fost în august. “Oricum, e mai mult decât deloc, ar spune Optimistul, mai poți merge și altă dată.” Se pare că Optimistul este mereu tânăr și are încă mulți ani înaintea sa. Eu însă, care îmi asum rolul Pesimistului, trebuie să mă grăbesc și, de aceea, nu mă pot scălda de două ori în aceeași apă, vorba filozofului grec Heraclit…Rămân, deci, cu ceea ce am văzut acum și cu impresia, bună sau rea, care  nu se “asortează”, probabil, cu cea a multor altor turiști.

faimosul roșu irlandez

Deci, ce am văzut? In primul rând, Primăria orașului (City Hall), pe care vi-o arăt într-0 postare viitoare, ca să nu lungesc foarte mult această postare. Apoi, Titanic Belfast, despre care am scris deja.

Cartierele vechi, protestant și catolic, implicate în The Troubles, sunt azi liniștite, cel puțin aparent. Casele vechi, sunt acoperite cu culori uneori țipătoare și transformate în restaurante sau fel de fel de prăvălii. In foarte multe locuri fotografii, bannere, pancarte indică 2016 ca an de comemorare a Răscoalei din Dublin, din 1916. Știu că e istorie, istorie națională și naționalistă dar mie mi s-a părut că s-a insistat totuși prea mult pe această zonă, în detrimentul centrului mai modern al orașului. Foarte multă istorie recentă, cu date care nu se rețin  și aproape nimic despre arhitectura orașului, de exemplu sau despre oamenii săi de seamă. Am rămas astfel cu impresia (desigur greșită, îmi place să cred) că Belfastul nu are parcuri și grădini, monumente și fântâni și tot ce mai face un oraș să fie atractiv pentru un turist.

Fotografiile de mai jos sunt făcute, toate, prin geamul autocarului, așa că vă rog să mai închideți câte un ochi…

 

Câteva baruri pe lângă care trecem ne arată că ne apropiem de centru. O clădire cu aspect de biserică, pe care flutură bannere comerciale, atrage atenția. Este Clădirea Ansamblului Presbiterian, construită în 1905 de către arh. Robert Young, ca sediu al Bisericii Presbiteriene din Irlanda. Clădirea, din piatră, are un turn cu ceas, de 40m înălțime și este construită în stil gotic. In 1992, la parterul său a fost deschis un mall și a fost amenajat un centru pentru conferințe.

primul bar pentru gay, în Belfast

The Crown Liquor Saloon

Clădirea Ansamblului Presbiterian

Ne îndreptăm acum spre cartierul universitar, unde oprim preț de câteva minute pentru a vedea (doar pe dinafară) Clădirea Lanyon (stil gotic, 1849), aparținând Universității Reginei (Queen’s University, Lanyon Building). Universitatea aceasta a fost inaugurată în 1849 dar își are originea într-o instituție mai veche, care exista din 1810.

Charles Lanyon este arhitectul căruia Belfastul îî datorează mare parte din frumoasele construcții victoriene.

Universitatea Reginei, Clădirea Lanyon

Cred că n-am uitat nimic. Cam ăsta a fost turul de oraș, la Belfast.

 

Belfast Fragments From The Bus

That a three hours guided tour, followed by two hours free time it’s not the best way to know a city, goes without saying. It’s barely enough to unveil a little of the mystery surrounding any new place. This was the case for both Belfast and Dublin visits.

But it is still better than if I would stay home, so let me introduce you with the part of Belfast I have seen during the guided tour. I wrote already about Titanic Belfast, and I’ll write a separate post about the City Hall, so I will not mention them here.

We have seen plenty of buildings, streets, and signs reminding the recent history of The Troubles – that is the fight between Protestants and Catholics in Belfast, during the ’60. Kind of gloomy atmosphere even nowadays in spite of the vivid colored old buildings, departed by the Peace Wall.

Then, more light came when we saw (only from outside) the Lanyon Building of the Queen’s University and part of the University Quarter.

I couldn’t wait to see for myself the beautiful Victorian buildings in the center of the city, which I’ll show you next time.