Martore ale istoriei Parisului și Franței, Grădinile Tuileries se întind pe o suprafață de 25.5ha și sunt vizitate de 14 milioane de oameni, anual. Acest lucru se datorează, probabil și faptului ca ele reprezintă un culoar de legătură între Place de la Concorde și Luvru.

Numele lor provine de la fabricile și târgul de țigle care se găseau, în Evul Mediu, în acest loc (tuile, fr.= țiglă).

Când am ajuns prima oară la Paris, am ieșit din metrou în Place de la Concorde, fiindcă doream să văd mai întâi inima metropolei. Aceasta este și cea mai mare piață a orașului, aflată pe Axa istorică, care leagă La Defence de Luvru, trecând prin Arcul de triumf.

Piața, încadrată de clădiri istorice precum Hotel de Crillon și Ansamblul Național/Parlamentul, aflat pe cealaltă parte a Senei (Palatul Bourbon, construit între 1722-1728), este cea mai mare din Paris, cu cele 7.6ha pe care le ocupă.

In centrul său se află două fântâni, al căror proiect aparține arhitectului de origine germană Jacques Ignace Hittorff, construite în 1840. Cele două sunt dedicate apelor: una, râurilor, reprezentate aici de Rhin și Rhon, cealaltă, mărilor și oceanelor, reprezentate de Atlantic și Mediterana. Fântânile sunt împodobite de naiade și tritoni, pești și scoici, indicând inspirația din fântânile Romei, în special cele din Piața Navona.

Intre ele, se ridică falnic, cu cei 23m ai săi, Obeliscul egiptean, care marca cândva intrarea în Templul Luxor, ornat cu hieroglife. Acesta a fost dăruit Franței, în 1833, de către vice-regele Egiptului, Mehmet Ali și instalat în piață în 1836. Obeliscul este din granit galben și cântărește 250t.

Intrarea în Grădinile Tuileries este încadrată de două statui, reprezentând pe Mercur și Faima, călare pe câte un cal înaripat. Ele aparțin sculptorului Antoine Coysevoc.

Peluzele cu iarbă, cele 35 de specii de copaci, straturile de flori multicolore, statuile și vazele din piatră care împodobesc parcul fac din acesta nu doar o punte de legătură între două puncte importante ale Parisului, ci și un loc de odihnă, relaxare și, de ce nu, de meditație.

Aleea principală de desfășoară în linie dreaptă, de la intrarea din Place de la Concorde, la Pavilionul de Marsan (parte rămasă din fostul Palat Tuilerie), făcând parte din marele complex de clădiri al Luvrului și care adăpostește acum Muzeul de Arte Decorative.

Construit în anul 1565, din dorința Caterinei de Medici, ca o grădină italienească, acesta este unul dintre cele mai vechi parcuri din capitală.

In secolul 17 s-a adăugat aici, după moda timpului, o orangerie și un loc în care se creșteau viermi de mătase. Celebrul arhitect Le Notre a transformat grădina (1664) într-una tipic franțuzească, mai austeră și mai ordonată decât predecesoarea sa.

In timp, ea a suferit diverse transformări, iar, în prezent, arh. Pascal Cribier și Louis Benech lucrează la readucerea formei dată de Le Notre.

The Tuileries Gardens, a Floral Jewelry in the Middle of Paris

Constructed in 1565 by Caterina de Medici as an Italian garden for the Tuileries Palace, these gardens went through different transformations. In 1664, the French architect Le Notre changed the form of the garden into a French style garden. In our days, works are carried out in order to come back to his created form.

The Tuileries Gardens unite Place de la Concorde with the Louvre buildings. It is a place adorned with statues and stone vases, flower beds, and 35 species of trees.

Tuileries Gardens are visited by 14 millions of visitors each year.