Fiindca am terminat de povestit despre Kyoto, intrerup azi sirul povestirii pentru a va arata unde m-am aflat eu jumatate din luna iulie si luna august, in fiecare an, in ultimii 15 ani. Este o modesta casuta locala, din barne de molid, veche de 100 de ani, stramutata de noi de pe un varf de deal, pe malul Ariesului, in Garda de Sus. Am prezentat-o si acum un an dar poate nu toti ati vazut-o:)
cabana noastra, la poalele padurii
provizii pentru vreme rece
Postcards from the Apuseni Mountains 6. My Heaven on Earth
As I finished my story about Kyoto, I make a break today just to let you know where I am half of July and August (if nothing interferes), every year, during the past 15 years. I presented it last year too but, may be, not all of you have seen it. These are photos taken at the beginning of the month.
It is a modest wooden chalet, very basic, in fact an old local house, on which we exercised our passion for construction and design, and the Odyssey still continues…Here is the place where I struggle with a bad internet connection, and the last photo indicates the terrace where I sit with my laptop and try, and try…
Asupra ei ne-am exercitat pasiunea pentru design, pentru a-i da acest aspect de cabana. Cei mai apropiati vecini sunt la cca. 300 m, asa ca ne putem considera aproape singuri in acest Rai, format in lunca larga, acoperita de fanete, in care casuta doarme la poalele padurii, ca intr-o caldare: de jur imprejur cum privesti, sunt dealuri si padure. Fotografiile sunt facute, toate, in perimetrul cabanei, in aceasta luna.
Un loc prielnic pentru a-mi aminti de calatoriile facute dar si pentru a ma gandi la alte destinatii…
in fundal, vf. Biharia (1484 m)
vecinii nostri, la 300 m
spre capatul luncii, in directia Scarisoara
Ariesul, in amonte de cabana
dimineata, devreme, pe langa cabana
Ariesul, prin fata cabanei
in spatele cabanei
ea este Lunaia
in curte, balaceala mare!
A paradise on earth!!!
Am văzut-o și anul trecut și mi-am amintit ce tabere memorabile am avut la Arieșeni!
Foarte frumos. Raiul meu este la Șimon, Bran 🙂
Love the flower shots.
Thanks, Phivos!
Multumesc, badger! Si zona Branului este foarte frumoasa dar de noi e mai departe. Din Simon ajungi usor in Piatra Craiului, nu?
Thank you, Randy!
Şimonul e la poalele Bucegilor, dar se ajunge rapid şi în Piatra Craiului.
Da-mi voie sa-ti spun ca acest loc arata intr-un mare fel…nici nu vreau sa ma gandesc cat de linistitor poate fi sa-ti petreci cateva zile aici. Sper ca intr-un viitor cat mai apropiat sa-mi implinesc si eu visul de a avea o cabanuta cocotata in varful muntelui!
It is a perfect heaven TH! I can see why you love it so much… beautiful :^)
Badger, l-oi fi confundat cu Sirnea?!
Multumesc, Raluca, pentru aprecieri. Iti doresc sa ti se implineasca visul.
Thank you so much, Doug!
Cred că da. Şirnea e la poalele Pietrei, există trasee care pornesc din sat. Şimon e mai aproape de centrul Branului, pe o vale lungă de peste 5km.
Am inteles, badger. Oricum, sunt sigura ca e foarte frumos si acolo. Mie imi plac Bucegii, dar, dupa cum spuneam, e prea departe. Aici am 260 km de acasa.
It may be a modest chalet, but you’re sitting there nice though surrounded by nature 🙂 And yes, internet is not always the natural spontaneously to use. Beautiful lilac flowers beautiful flowers but you always sit in between plates.
Greetings, Helma
Thank you, Helma!
a true paradise, my kind of holiday. 🙂
Thank you, Life Ramblings!
I used to love chopping wood at my father-in-law’s…
Good for you, VP! It’s good exercise.
Mi-ai amintit de ultima călătorie prin Apuseni, este o zonă superbă, foarte faină. Cum să nu îţi fie rai acest loc?! Dar am observat, cu oarecare dezamăgire, că nu prea îşi mai construiesc nici acolo casele din lemn şi unii le dau nişte culori de-a dreptul sălbatice, deloc potrivite pentru zonă. Când vedeam acoperişuri de un albastru ce te orbea sau pereţi zugrăviţi într-un portocaliu ţipător… nu este prea frumos, cel puţin mie mi-au atras atenţia prin urâţenie… 😀 În schimb, peisajele îţi fură inima…
Ai dreptate, Mira, asa e dar asta pentru ca nu se respecta legile, pe de o parte (nu stiu cate case de vacanta au autorizatie acolo), iar pe de alta parte, pentru ca aceasta lege nu te obliga sa respecti un anume stil traditional. Acum vreun an-doi, urmaream o emisiune TV facuta de englezi despre felul in care tot felul de edificii ciudate vechi erau renovate sau se construiau case noi in diverse zone din Anglia, unde legea te obliga nu doar sa respecti arhitectura legala, ci chiar sa utilizezi anumite materiale de constructie!