Peloponezul e o mică lume și găsești aici tot ce ți-ai putea dori: o mare colorată în nuanțe de albastru și verde, munți împăduriți sau, dimpotrivă, stâncoși și arizi, sate liniștite de pescari sau sate de piatră în munți, fresce viu colorate în biserici vechi, cetăți venețiene și urme de orașe bizantine, plaje cu nisipuri aurii sau țărmuri stâncoase, numai bune pentru snorkeling, vestigii din antichitatea greacă care păstrează încă în ziduri glasul eroilor și încă multe altele. Dar partea pe care am așteptat cel mai mult să o văd a fost Mani, un tărâm misterios și magnific, iar acum am ajuns la poarta sa, la Kardamyli.

Kardamyli

De la Marathopoli până aici am parcurs 122 km, trecând prin capitala Messeniei, Kalamata.

Pentru mulți, Kalamata înseamnă măslinele cu același nume, vestite în toată Europa. Dacă nu mi-aș fi rezervat ceva timp pentru a mă opri din loc în loc pe coasta de vest a ținutului Mani, aș fi poposit la Kalamata să aflu mai multe despre istoria sa.

Așezarea antică Pharai a apărut cam cu 1500 de ani înainte de Christos, fiind construită de prințul Faris. Mult mai târziu, în secolul al 6-lea, pe locul ruinelor anticei așezări, creștinii au ridicat o biserică în care exista o pictură a Fecioarei Maria, cu ochi frumoși, negri. Numele nou al așezării vine de la această pictură, “kala” însemnând “frumos” și “matia“, “ochi”. In 1205,  francii au cucerit cetatea și au domnit acolo până în 1460, când aceasta a căzut în mâna turcilor. Vențienii au încercat să o cucerească – fără succes – în 1659. Revenind cu o flotă bine organizată, ajutată de o armată din Mani, numărând 1500 de oameni, a reușit însă să cucerească cetatea pe care, după bătălie, au fortificat-o și i-au pus pe poartă leul venețian. Au domnit acolo până în 1715 când turcii au recucerit-o. Francii, venețienii, turcii – aceeași istorie în întregul Peloponez. Anul 1821 a însemnat însă semnalul de trecere la Grecia modernă. Revoluția a adus eliberarea Peloponezului. Clemenceau, jurnalist francez și apoi prim-ministru, a vizitat Kalamata în 1905 și a spus despre ea: “Kalamata este un oraș atât de frumos încât, fără îndoială, zeii Greciei antice au locuit aici.” Am scris toate astea ca să înțelegeți că nu e un loc de ocolit și că merită o zi, două, dacă ajungeți în zonă. Eu l-am lăsat pentru altă dată. Peloponezul are atâtea de arătat, încât poți petrece aici mai multe vacanțe, fără teamă că ai să te plictisești.

Drumul până la Kalamata s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu marea, dezvăluind-o doar din când în când. La distanță respectuoasă de șosea, munții se vălureau albastru.

De la Kalamata însă munții se apropie mai mult, iar când ajungi la Kardamyli, Taygetosul pare aproape cât să-l atingi cu mâna! Acesta este lanțul cu muntele cel mai înalt din Peloponez, 2407 m. Numele său vine de la Taygete, fiica zeului Atlas, care ține pe umerii săi pământul. Zăpada dăinuie uneori pe creștetul muntelui până la sfârșitul lui iunie.

Aici, la Kardamily este granița între Messenia și Laconia. Antica Laconia a fost centrul statului spartan. Sparta, Mystras, Monemvasia, se află pe teritoriul său. A fost, pe rând, parte a Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin, iar în timpul cruciaților aici se afla Despotatul Morea, condus de dinastia Palaiologoi.

Manioții, oameni aprigi, au rezistat creștinării până în secolul al XI-lea. Și-au clădit locuințele-turn pe culmile aride care se prăvălesc în mare și și-au apărat libertatea cu îndârjire. Foarte buni luptători, au fost numiți de Napolon “descenden’i ai spartanilor” . Pirați de temut ai Mediteranei, când nu aveau cu cine se lupta, se luptau între ei. De aceea, nu este de mirare că Războiul de Independență al Greciei a pornit de aici. Theodoros Kolokotronis și Petrobey Mavromichalis, conducătorii săi, și-au avut aici cartierul general.

In Kardamyli, ca în foarte multe sate maniote, așezarea veche, cu turnurile sale de piatră, a rămas pe culmi, abandonată, iar oamenii au coborât spre mare, căutând locuri mai primitoare.

Kardamyli

Cu 40 de ani în urmă, scriitorul englez Patrick Leigh Fermor s-a stabilit la Kardamyli, într-o casă de piatră ascunsă între măslini, pe un deal. Iubitor al locurilor, cartea sa despre Mani este un bun ghid chiar și în zilele noastre și poate fi cumpărată în sat.

Deși sezonul s-a terminat e încă foarte cald și localnicii lenevesc la câte o masă de tavernă sau se ascund în spatele zidurilor răcoroase, de piatră. Oprim și noi, pentru a lua prânzul, la Taverna Dioskouros.

Taverna Dioskouros

micul port pentru bărci, văzut de sus, de la tavernă

După prânz, facem o mică plimbare prin sat, apoi pornim mai departe, fiindcă ne mai așteaptă și alte locuri de popas, până seara.

 Around Peloponesse  14. Kardamyli, the Entrance Gate to Mani

Kardamyli, still in Messenia is the entrance gate in the Mani. Mani is a special place in Peloponesse. The lanscape is arid, the mountains are barren, and the sea has awesome colors. Few cars on the rod, the villages almost deserted. For those who love tranquility, this is an amazing place.

On our way we passed through Kalamata, the capital town of Messenia. We didn’t stop but those who have more time, should do it, to visit at least the museum and the fortress. Kalamata is famous for the olives and olive oil. It is also an important port.

After Kalamata the road came nearer the sea and the landscape changes. The famous tower-houses appeared, deserted, on the peak of the hills. People moved near the coast long ago. The Maniots are tough people. They were very good warriors and famous pirates. The Independence War started here. In Kardamyli, Theodoros Kolokotronis and Petrobey Mavromichalis, leaders of the war, had their headquarters. Also a famous travel writer, Patrick Leigh Fermor, established here 40 years ago. His book about Mani is a good guide even in our days.

I invite you to discover the village, looking at my photos.