In scurta noastră plimbare prin sat ne-a atras atenția intrarea mai altfel în curtea unei biserici. Acolo, în dreapta, o cladire scundă cu o cruce în vârf și din care ieșeau oameni, mi-a stârnit curiozitatea. Deși se vedea că este veche, interiorul m-a luat prin surprindere.
Biserica Sf. Haralambos, Perama
Practic, nu citisem nimic înainte despre această biserică doar la întoarcere, gugălind, am găsit câteva informații sumare. Biserica a fost construită în secolul al 11-lea de către împăratul bizantin Alexus Comnenus. Fiind într-o stare destul de avansată de degradare, este rareori deschisă pentru publicul larg, ori eu am prins tocmai unul dintre acele momente!
In antecameră, sfinții ieșiseră la promenadă, singuri sau în grupuri, umplând pereții. Tavanul, neobișnuit de scund, era și el pictat. Inăuntru, tocmai se terminase o ceremonie de botez și fotografii profesioniști își strângeau echipamentul.
Am intrat și am făcut fotografii nestingherită, inclusiv prin ușa deschisă a altarului din lemn aurit, cu lucrătură bogată. Acolo se întrezărea un spațiu mic și îngust, plin și el de sfinți. Ochii lor se roteau parcă după mine, încercând să-mi ostoiască uimirea. De ce eram oare, în acea stare? Mai văzusem biserici vechi și nu puține dar nicăieri n-am avut acea stare de exaltare și de mirare și de încântare!
Tavanul scund, aproape îl atingeai cu mâna. L-am zărit pe preot, m-am apropiat și l-am întrebat dacă vorbește engleza. Mi-a răspuns scurt că nu. Am insistat, i-am spus că vin din România și sunt și eu ortodoxă și vreau să-l întreb de când datează biserica și de ce are această împărțire ciudată, în două.. Atunci s-a oprit și mi-a explicat că partea din dreapta, cea mai veche nici nu se știe exact când a fost construită și se bănuiește că ar fi fost o mănăstire. Apoi, în secolul al 18-lea s-a făcut extensia din stânga, de aceea există acei stâlpi în mijloc și mi-a indicat cu degetul anul 1769.
Predominanța roșului și figurile alungite ale sfinților indicau sorgintea bizantină a picturilor. Printre ei se remarca figura înnaripată a Arhanghelului Mihail.
Ieșită în pronaos, cel care vindea lumânări m-a prins de cot și m-a îndrumat ușor spre o masă la care două doamne împărțeau celor care ieșiseră de la botez niște bomboane legate cu un fel de breloc din inox reprezentând o mașinuță și un fel de budincă-cremă, foarte bună, într-o cutie ca de iaurt, pe care era scris “It’s a boy”. Așa am aflat și cine fusese botezat acolo. Una dintre doamne vorbea foarte bine engleza și m-a întrebat de unde sunt. Mi-a dat atunci un al doilea “set” de bomboane, legate cu o panglică bleu, cu o bărcuță “ca să fie și ceva grecesc”, după cum a spus ea.
Am mâncat crema stând pe o bancă, la ieșirea din biserică. Ultimele au ieșit cele două doamne, care s-au oprit să mă întrebe dacă îmi place. La întrebarea mea, mi s-a spus că acesta este un obicei acolo, pentru ca invitații să păstreze o amintire de la botez. Din vorbă în vorbă am aflat că, de fapt, doamna este unguroaică de undeva de lângă Lacul Balaton, că este căsătorită cu un grec și petrec câteva luni pe an la familia lui, în Grecia. Să vedeți cât de mică e lumea și cum se consolidează bunele relații româno-greco-maghiare!
Apoi am rămas doar noi singuri și bătrânele din mica piațetă.
Around Peloponesse 5. Baptize In An Eleventh Century Church in Perama
I stumbled on this little church, dedicated to St. Haralambos, without any prior preparation. When I came back I googled and I found out it was constructed by the Byzantine emperor Alexus Comnenus, in the 11th. century. The priest inside told me that the right part is much older and it is believed to have been a monastery in the beginning. Then, in 1769, it was enlarged.
The altar made of golden wood is richly carved. The predominance of red color and the long faces of the saints prove the Byzantine origin of the pictures on the walls.
This church is very seldom opened for the general public due to its bad shape. So I was lucky to be there in that particular moment, when a baptizing ceremony took place.
Ce biserica frumoasa ! Intelg, de ce te-ai simtit intr-un fel special.
Ati fost norocosi ca ati gasit-o deschisa si mai ales intr-un moment de bucurie 🙂 Bomboanele cu miez de migdale se impart la logodna, nunta si botez. Se cheama kufeta ( cofeturi ) iar migdalele simbolizeaza belsugul si rodnicia.
Tare imi place sa te urmaresc in calatoria asta 🙂
Ma bucur ca ma insotesti in aceasta calatorie, Dani siiti multumesc pentru completari si explicatii:)
That is one beautiful church.
It is, Randy. It also has nice and old paintings on the walls. We have been lucky to find it open!
I must say that I am all those frescoes. Deeply impressed How beautiful to look at and very special that you could photograph them. usually you can not even picture, s take but you do 🙂
Really super nice!
Nobody told me not to take pictures, Helma, and it was no sign either. Probably because this church is seldom open to visitors. It opens only in special ocasion and it was a baptise then.Thank you for the comment.
Vazand articolele tale recente mi se face dor de Grecia, pe care am vizitat-o in vara. Uneori nu cele mai vizitate locuri sunt si cele mai frumoase..si cele mai mici au farmecul lor.:)
Ai dreptate, Marc. De aceea si caut mereu locuri mai putin turistice sau vizitate, sa vad ce imi ofera. Perama nu intra neaparat in aceasta categorie, data fiind prezenta pesterii, foarte cunoscuta. Oricum, ne-am bucurat de descoperire. Multumesc pentru vizita. Sa ai o dumineca frumoasa!
Foarte frumoasa biseroca u picturile acelea bizantine.Fiind micuta iti dadea senzatia de puritate, intimitate.
Interenta si frumos obiceiul de botez, chiar ca invitatii tin minte evenimentul avand aceste mici suveniruri.Migdalele simbolizzeaza belsugul , implicit dorinta ca cel mic sa reuseasca in viata.
Faptul ca ai intalnit o unguroaica ne arata ca lumea nu e chiar atat de mare.
Multumesc pentru comentariu, Cartim. Cateodata ai noroc sa dai peste asa ceva, din pura intamplare. Bucuria e cu atat mai mare:)
A beautiful reportage on an amazing and unusual church!
Thank you, V.P.!
O biserica deosebita, cu picturi care seamana enorm cu ale bisericilor de la noi. Cred ca daca eram acolo, m-as fi simtit ca acasa…
Dar asa, simt doar ca ma apuca un dor nebun dupa “nebunia” pe care mi-o starneste mereu Grecia…prin frumusetea ei neastamparata.
Sunteti norocosi ca ati mancat din acele bomboane aducatoare de belsug si noroc. 😉
Da, sper sa se vada norocul asta:) Si mie imi lipseste Grecia in anii in care nu mergem acolo, cum – probabil – se va intampla in acest an 🙁
These are very rare pictures!You said this church is seldom opend,you are so lucky!These wall paintings and portraits are beautiful,these colourings are wonderful! This church deserves world heritage.
I’m happy to see these pics.Thank you,Traveling Hawk!
Yes, we were lucky indeed. It was a nice surprise. Thank you, Kumiko!
Πραγματικά Αντριάνα, η εκκλησία αυτή είναι παλιά και εξαιρετική! Φαίνεται από το τέμπλο και την αγιογράφηση.
Πάω να διαβάσω όλες τις τις αναρτήσεις.
Πολλά φιλιά
Thank you for the visit, Magda!