După un mic-dejun rapid am luat-o spre Ioannina, fără a intra însă în oraș. Curând am pătruns în defileul Loutros, îndreptându-ne spre Arta.
dimineața, în defileul Loutros
Până la Arta așezările sunt puține dar îmi atrage atenția, la marginea șoselei, o biserică veche. Lângă ea, o tablă mă lămurește că este Biserica Sf.Pantanasa. Cred că nu se vizitează, fiindcă nu există nimic afișat și pe poartă atârnă un lanț. Poate se deschide cândva, pentru localnici, nu știu.
Biserica Sf. Pantanasa
Și în satul Kouklesi e o biserica frumoasa, dar mai nouă.
De la volan, văd cu coada ochiului frumosul pod din piatră din Arta, dar nu mă opresc. Poate altădată. Incă o bucată de drum peisajul e cunoscut: am mai trecut pe aici, venind dinspre Lefkada.
Am mers apoi multă vreme pe malul Golfului Amvrakikos, până când, la capătul său am văzut cuibărit orașul Amphilohia, prin a cărui periferie am trecut. Urmărind direcția Agrinia, am avut parte și de 33 km de autostradă (o surpriză plăcută), care ne-a scurtat puțin drumul spre Podul Rio Antirio.
Golful Amvrakikos
In sfârșit, se vede Podul Rio-Antirio, poarta spre Peloponez. Acesta este considerat cel mai sigur pod din lume când vine vorba despre cutremure, taifune,etc. Fundațiile sale se găsesc la 65 m sub nivelul mării. Ideea acestui pod care leagă vestul Greciei de Peloponez a fost prezentattă în Parlamentul Greciei încă în 1889, dar construcția sa a început abia în 1997, podul fiind inaugurat cu o zi înainte de începerea Jocurilor Olimpice de la Atena, în 2004. Taxa pentru trecerea podului este de 13.20 euro de mașină. Dacă aveți timp, există și un ferry care traversează pe bani mai puțini și unghiuri de fotografiere mai bune (6.50 euro pentru o mașină cu doi pasageri).
Traficul nu e foarte mare. In sfârșit, suntem în Peloponez! Până la periferia Patrei avem autostradă, apoi șoseaua se continuă, bună și foarte lată.
Ne îndreptăm spre Pirgos, unde vom opri să mâncăm. Pe marginea șoselei văd mulți eucalipți, păcat că nu le pot simți mirosul. De la pod sunt încă 78 de km până la derivația spre Kylini, de unde se ia ferry spre insulele Zakynthos și Kefalonia.
Zăbovim în piața orașului Pirgos cam o oră și jumătate. Acesta este capitala prefecturii Elis. O biserică, primăria, o bancă, mai multe terase și un parc. Marea e la câțiva km, așa că n-am ajuns să vedem și plajele. De altfel, cam toate plajele din estul Peloponezului sunt nisipoase și primitoare.
După ce părăsim orașul, livezile de măslini se înmulțesc, verdele lor argintiu unduindu-se până la marea care e mereu aproape de noi, la vreo 2-3 km. Peste puțină vreme ajungem la primul nostru loc de cazare, Marathopoli, unde vom poposi câteva zile. Suntem în Prefectura Messenia. Etapa de astăzi a avut 456 km. Suntem la 1500 km de casă.
Pirgos, Piața centrală
primăria orașului
Banca Națională, filiala din Pirgos
Around Peloponesse 6. From Perama to Marathopoli, Crossing the Rio-Antirrio Bridge
This post describes our route from Perama to Marathopoli, where we stayed for some days.
Leaving Perama, the road took us along the Amvrokikos Bay, where we just touch the outskirt of the town Amphilohia. The Rio-Antirio Bridge is considered the safest in the world against earthquakes and tyfoons. The ideea of this bridge was presented in the Greek Parliament on 1889 but the construction started only in 1997. The bridge was opened one day before the Olympic Games in Ahtens, 2004. The crossing costs 13.20 euro for a car. There is a ferry too, much cheaper and offering better angles for your photos.
We stopped for lunch in Pirgos, the capital of the Elis Prefecture. It is a small town, not much to be seen there. After Pirgos, a lot of olive trees spread to the seaside which is 2-3 km of the road. Soon we arrived in Marathopoli, our first stay in Peloponesse.
Ati trecut atat de aproape de casa noastra … imi pare rau, ca s-au suprapus concediile noastre si nu am reusit sa ne intalnim, Adriana.
Podul din Arta merita vazut, e singurul pod de piatra cu trei abside din Grecia, poate si din lume. Are exact aceeasi poveste ca si Manastirea Curtii de Arges, cu mesterul care isi zideste sotia la temelii, ca sa nu se darame constructia … De fapt, s-ar putea organiza o excursie intreaga in pelerinaj la podurile de piatra din zona. Nu exista doua la fel si fiecare isi are povestea lui.
Stiu Dani si imi fac cu ochiul podurile dn zona Vikosului, dar raman pe altadata. Pana la urma, anul acesta nu mai venim prin Grecia 🙁
Multumesc pentru vizita. Sa ai un weekend frumos, ca sa poti lucra in gradina! :)=
Sper sa petreceti frumos oriunde va vor purta pasii. Weekend placut, Adriana !
Multumesc, la fel!