Mănăstirea Hagartsin, ultima vizitată în Armenia, datează din secolele X-XIII și a fost construită în mijlocul unei păduri, pe coasta unui munte, la 18 km de Dilijan.

Se crede că numele său vine de la două cuvinte, “hagh“, care înseamnă vânat și “artsiv“, care înseamnă vultur. Legenda întemeierii mănăstirii spune că, atunci când biserica mare a fost sfințită, un vultur plana deasupra sa și de acolo i-a rămas numele.

Complexul cuprinde trei biserici, două structuri funerare (una complet ruinată), o sală de mese, câteva capele și khachkare.

Autocarul a rămas într-o parcare și noi am urcat pe jos, prin pădure. Câteva khachkare vechi, anunțau apropierea mănăstirii.

Mănăstirea Haghartsin, Armenia

Dominând ansamblul, cea mai mare dintre cele trei biserici este Biserica Maicii Domnului sau Biserica Astvatsatsin, construită în 1071 în stil armenesc, cu un dom sprijinit pe arcuri fără coloane, și reconstruită în 1281. Deasupra intrării, fereastra are formă de cruce.

N
Mănăstirea Haghartsin, Biserica Astvatsatsin

Interiorul pare mai mare decât este în realitate datorită înălțimii boltei. Biserica este luminoasă, fapt care o deosebește de altele și datorat ferestrelor sale.

    Pe fațada de est se află un interesant grup sculptural, care reprezintă doi călugări care arată spre un model de biserică, iar între ei se află un porumbel cu aripile jumătate desfăcute. Mustățile lungi, bărbile mari și ochii alungiți ne amintesc de tipul de reprezentare a Domnului, de la Goshavank. Aceștia sunt, probabil, ctitorii bisericii.

Biserica Sf. Grigore, a fost construită în secolele X-XI, și este cea mai mică, iar Biserica Sf. Ștefan, la dreapta bisericii principale, datează din 1244.

Biserica Sf. Grigore

Arhitectul Minas este cel care a construit, în 1248, refectoriu sau sala de mese pentru călugări, considerată o capodoperă a arhitecturii armenești. Incăperea este împărțită în două cu ajutorul unor stâlpi, iar tavanul prezintă arcuri care se intersectează. Elemente decorative se află doar în jurul orificiilor de iluminare ale celor două domuri care se aflau deasupra clădirii.

refectoriu

In iarba înaltă din jurul mănăstirii cresc morcovi sălbatici. Mai vedem câteva cruci de piatră înainte de a ieși la șosea, lăsând mănăstirea în umbra pădurii. In parcare, o femeie vinde câteva șervete brodate cu alfabetul armean și fructele naționale, rodia și strugurele. Acestea sunt ultimele imagini pe care le ducem cu noi acasă, din Armenia.

Hagartsin Monastery – We Bid Farewell to Armenia

The last monastery we visited in Armenia, Haghartsin, located 18 km from Dilijan, was constructed during the X-XIII centuries, in the wood. The complex is formed of three churches, a refectory, two gavits, chapels and khachkars. The main church is St. Astvatsatsin Church from 1071 (rebuilt in 1281), and the smallest is St. Grigor Church. St. Stepanos Church is much alike the St. Astvatsatsin Church but smaller.

The refectory, built by Minas in 1248, is impressive due to its interior aspect, where there are crossing arches which sustain the ceiling. The only decoration lies around the illuminations halls, in the ceiling.