Dintre toate mănăstirile bucovinene, mie mi se pare că Sucevița are cea mai frumoasă așezare. Este, desigur, o apreciere subiectivă.
La 18 km de Rădăuți, în anul 1581, Mitropolitul Moldovei Gheorghe Movilă a ctitorit Mănăstirea Sucevița, cu hramul Invierea Domnului.
Inconjurată de ziduri puternice de cetate, ridicată pe atunci într-un loc pustiu, azi înconjurată de satul cu același nume, mănăstirea este considerată “testamentul artei moldovenești” (Paul Henry). Valoarea picturilor i-a asigurat înscrierea în Patrimoniul UNESCO (2010).
Logofătul Ioan Movilă, împreună cu soția sa Maria (fiica lui Petru Rareș), precum și cei trei fii ai lor Gheorghe, Ieremia și Simeon sunt cei care au construit mănăstirea, în mai multe etape și au dispus pictarea ei până în anul 1601.
Datele legate de începuturile mănăstirii sunt incerte deoarece, altfel ca la celelalte mănăstiri din Moldova, aici lipsește pisania.
In nordul și sudul bisericii se află câte un pridvor deschis.
In interiorul bisericii, scenele de mici dimensiuni par paginile unei cărți, care spune o poveste. Roșul este culoarea dominantă. Tabloul votiv îl reprezintă pe domnitorul Ieremia Movilă, însoțit de mama și soția sa, de fii și fiice.
Iconostasul datează de la începutul secolului al 19-lea.
Maica Domnului a Rugului aprins, pe bolta gropniței
In exterior, picturile s-au păstrat foarte bine. Fațada de vest nu a fost niciodată pictată.
Parcă primul lucru pe care îl vezi când intri în curtea mănăstirii, este fațada de nord, cu cetele de îngeri, în antiteză cu Iadul, locuit de diavolii care îi pedepsesc pe călugării care nu au putut atinge desăvârșirea promisă. Scena este cunoscută sub numele de Scara Sf. Ioan Climax (“Scărarul”).
fațada de nord, Scara Sf. Ioan Climax
Interesante sunt și scenele din Geneză, reprezentate pe aceeași fațadă, în registrul de sus.
pridvorul deschis din nord, detaliu fațadă
Fațada de sud are un pridvor bogat pictat (spre deosebire de cel de nord) și deschide spre lume ferestre cu elemente gotice, bine păstrate. Imnul Acatist al Bunei Vestiri și Arborele lui Iesei sunt cele două mari teme pictate pe acest perete.
Imnul Acatist al Bunei Vestiri, peretele de sud
Marea Rugăciune a Tuturor Sfinților apare pe fațada de est, cu un întreg alai de athangheli, mucenici și sfinți dar și cu imaginea unui Hristos Copil pe disc.
fațada de est
Curtea plină de flori, priveliște cu care ne-au obișnuit deja toate mănăstirile românești, este înconjurată de zidurile de incintă, cu drum de strajă la interior, care adăpostesc chiliile mănăstirești dar și un muzeu bogat. Ele sunt marcate de cinci turnuri de formă diferită. In turnul de poartă se află intrare în mănăstire.
Sucevița este ultima mănăstire pictată din nordul Bucovinei, pe care am (re)vizitat-o în această vară. Nu am păstrat atâtea detalii de la îndepărtata (în timp) vizită anterioară, când nu existau aparate foto digitale, care îți permit inregistrarea atâtor imagini, care să-ți încălzescă sufletul mai târziu.
Acesta este pelerinajul nostru, al românilor, în Bucovina înflorită, plină de culoare, poate nu atât de vestit și cunoscut ca altele din Europa dar cu siguranță foarte aproape de sufletul nostru! Nu ezitați să-l faceți când aveți ocazia, fiindcă vă veți îmbogăți spiritual și veți adăuga minții voastre atâtea detalii istorice și artistice, încât vă veți hrăni din ele an de an, mulți ani după ce vizita s-a încheiat!
The Sucevița Monastery Closes My Bukowina Trip
I think that Sucevița Monastery has the nicest location among the Bukowina monasteries.
The wealthy, noble family of Movilă built this monastery in several periods, and the painting was done around 1601.
The whole complex is encircled by powerful walls, with 5 towers, each one of a different size and form.
The dominant color here is red. Because of the richess and beauty of peinture, the monastery was accepted in the UNESCO Heritage in 2010.
Tot ansamblu este remarcabil. Tabloul votiv pare refacut, poate si unele parti exterioare, dar nu toate. Oricum este un loc cu care ne putem mandri
Este apogeul artei medievale bisericești în Moldova. Lucrările de restaurare au fost ample, încă se mai lucrează în unel părți, în interior. Locurile sunt și ele frumoase, ca toată Bucovina.