După cum știu toți cei care au călătorit în Maroc, regina mâncărurilor este acolo tajine! Tajine de pui, tajine de vită, tajine de legume. Este considerată cea mai gustoasă și oriunde ai cere o recomandare pentru masă, ți se va răspunde, fără îndoială, “tajine“!

In esență, este vorba despre un fel de mâncare foarte răspândit în nordul Africii, gătită lent (slow-cooking), la temperaturi nu prea mari, într-un vas special, care i-a dat și numele. Tajine-vasul de gătit este alcătuit din două părți: o formă rotundă, puțin adâncă, în care se așează toate ingredientele și un capac de formă conică sau boltită în formă de dom, înaltă, pe sub care poate circula aerul. El este făcut din lut, care poate fi smălțuit sau vopsit și poate avea și frumoase încrustații metalice.

la piața din Meknes

la atelierul de ceramică Art Naji din Fez

la un magazin în medina din Fez

Există nenumărate rețete de tajine (puteți găsi și pe internet), care – alături de legume diverse și carne – folosesc ingrediente precum: prune uscate, gutui, curmale, lămâi, nuci și migdale, caise, mere și pere, măsline. Vinete, ardei, tomate, rădăcinoase (morcovi, pătrunjel, păstârnac), conopidă, dovlecei, fasole verde, ș.a. sunt legumele folosite la preparat, care își combină sucurile și gusturile în vasul special, alături de carne. Vegetarienii se pot bucura de tajine de legume.

Utilizarea numeroaselor condimente produc acel miros specific, care te învăluie de îndată ce intri în orice restaurant. Deasupra tuturor, ca să nu le înșir separat pe toate, se află acel ras el hanout, mix de condimente specific marocan, obținut prin combinarea a până la 30 de condimente, în proporții diferite, fiindcă – se spune – fiecare familie are rețeta sa secretă. Din aceasta nu lipsesc, ca elemente de bază: coriandru, chimion, fulgi de chilli, boia dulce și iute, scorțișoară, cardamom, la care se pot adăuga, după dorință și gust, ghimbir, nucșoară, turmeric, allspices, piper negru, piper alb, cayenne, anis, cuișoare. Rezultatul? Trebuie neapărat să încercați singur, fiindcă după cum cred că știți, în bucătărie ca și în dragoste, gusturile diferă.

 

intrarea la Dar-es-Salam

Tajine cu prune uscate, mâncat la Restaurantul Dar-es-Salam din Marrakesh, în souk, a fost foarte bună dar, după cum vedeți în fotografii am mai mâncat acolo și alte bunătăți precum supa cremă de legume și niște plăcinte în foetaj foarte dulci.

La terasa Tropicana de pe Cornișa Casablancăi am mâncat, pe lângă tagliatelle cu ciuperci, și o salată verde cu castraveți și avocado, foarte bună. Totul a costat 11 euro, în care a intrat și priveliștea.

prânz în Casablanca

In cazul în care vă întrebați ce am mâncat în acea dimineață, vă pot spune că hotelul oferea mic dejun tip bufet și că acolo am făcut cunoștință cu ceaiul marocan, extrem de dulce, ceea ce m-a făcut să stau departe de el în continuare. Mi-a plăcut însă paharul în care era servit, care îmi amintea de…o moschee.

mic dejun la Casablanca

Chiar înainte de a pleca din Maroc am mai avut ocazia să servim la Casablanca o cină, într-un restaurant tradițional. Meniul a fost însă prestabilit de ghid: o supă cremă condimentată, bună și o banală friptură de pui cu garnitură de orez, însoțite de un platou cu fructe și, evident, un ceai, servit individual.

cină la Casablanca, înainte de plecare spre țară

La hotelul din Rabat ne aștepta o bogată cină stil bufet, rece și caldă, unde vegetarienii aveau numeroase opțiuni. Micul dejun, mai puțin bogat, a fost și el bun.

cina mea la Rabat

mic dejun

Deși timpul de așteptare a fost nepermis de lung, mie mi-a plăcut restaurantul Cornette Palace, unde am servit prânzul la Meknes. Deși interiorul, bogat decorat cu stucatură și tablouri, amintea de un palat, noi am preferat să urcăm pe terasă, unde ne-am bucurat și de peisajul înconjurător. Personal, am mâncat acolo o supă cremă de legume (cam toate supele lor sunt sub formă de cremă) și o delicioasă omletă cu ciuperci, pentru care am plătit 105 dirhami, adică cam 10 euro.

prânz la Meknes

La Fez, în hotelul acela mare, cu mai multe restaurante, cina inclusă se servea într-o sală mare, cu un du-te vino de clienți, continuu. Bufetul era bine asortat cu ceea ce ar mânca un vegetarian așa că, la micul dejun și cină am mâncat fasole uscată, năut sau linte, însoțite de brânză proaspătă, roșii și castraveți, cu ceva stafide peste ele. Am avut un prânz și în oraș, unde ne-am întâlnit din nou cu tajine.

aici a avut loc întâlnirea cu tajine, la Fez

diverse combinații sănătoase, la mic dejun și cină

La Marrakesh, una dintre curțile interioare ale hotelului, cu palmieri înalți și o fântână cu mozaic, oferea un cadru minunat pentru servitul micului dejun.

Diwane Hotel, Marrakesh

Imi pare rău că nu-mi amintesc numele restaurantului din Quarzazate fiindcă acolo mâncarea și serviciul nu mi-au plăcut deloc: șașlâkul era ars și cartofii aproape reci. Față de calitattea oferită, prânzul a și costat prea mult: ce vedeți în farfurie plus o cafea și o sticlă mare de apă – 120 dirhami, cam 12 euro.

Un mic dejun, bine apreciat de întreg grupul, am avut la Essaouira. Tot acolo, am mâncat un prânz la un restaurant italienesc de pe plajă, fiindcă îmi era deja dor de mâncarea europeană.

 

mic dejun, Essaouira

Moroccan Food

In this post I review the food I had in Morocco, with an accent on tajine, the national dish.