Acesta va fi un articol foarte lung, în două părți, care vă va arăta punctual cam ce am văzut și vizitat în cele două zile de ședere la Matera. El va fi urmat de un altul, care surprinde detalii din plimbările făcute și prezintă punctele de belvedere din Matera, de unde se pot face frumoase fotografii de ansamblu.

Matera este anul acesta, alături de Plovdiv (Bulgaria), Capitală Culturală Europeană, motiv pentru care am amânat vizitarea ei până acum. In martie, a fost însă prima călătorie în afara țării, pe care am făcut-o în 2019 și Matera a fost prima destinație.

M-aș fi așteptat ca totul să fie pus la punct în micuța localitate ce așteaptă anul acesta, mai ales, atât de mulți vizitatori datorită caracterului distinctiv și festiv care îi revine dar aveam să fiu tare dezamăgită!

Era luna martie deja și se lucra de zor la gară, iar în oraș, unul dintre muzeele importante era închis pentru…renovare! Nu avuseseră destul timp până acum? Și eu, care îmi imaginam că titlul de “capitală culturală europeană” este pentru un întreg an calendaristic!

Dar să trecem peste asta! Matera, despre care s-a scris imens pe net, este, în primul rând, despre credință și religie. Deci, multe vizite se vor face la numeroasele biserici din oraș. Am găsit însă multe porți închise la aceste sfinte lăcașuri.

M-am interesat încă de acasă cu privire la tururile de oraș dar la oficiul de turism “oficial”, nu cele private, ofereau doar turul de oraș clasic, cu un autocar cu multe locuri, pe care nu le vedeam ocupate de turiștii – nu prea mulți – din oraș, la ora aceea…

Matera se poate vizita și într-o singură zi, dacă nu dispui de mai mult timp sau nu dorești să îi aloci mai mult. Dacă vrei însă să îi simți puțin și atmosfera deosebită, vei rămâne măcar două zile.

La Matera am ajuns din Bari (zbor wizzair din Timișoara), cu compania feroviară Ferrovie Appulo Lucane. Durata drumului este de aproxiativ o oră și jumătate (are frecvente întârzieri) și biletul costă 10 euro dus-întors. El trebuie validat în gară, înainte de urcarea în tren.

Aflată la 45 km de mare și situate la 400 m alt., Matera numără 55000 de locuitori.

Cheile Gravinei străbat orașul și semnalează, de la distanță, existența a numeroase biserici rupestre acolo, precum și a unor peșteri care au servit, cândva, ca adăpost. Deasupra lor se desfășoară Platoul Murgia, de unde se poate vedea orașul.

Partea orașului de care turiștii sunt interesați, cea mai veche, este Sassi (adică “pietrele”). Ea este împărțită în două: Sassi Caveoso, cea mai veche, în sud și Sassi Barisano, mai nouă, în nord.

Am început hoinăreala din partea sudică, mergând spre nord. Am început hoinăreala din partea sudică, mergând spre nord. Locuiam foarte aproape de Biserica San Francesco di Assisi, așa că am pornit de acolo.

Biserica este singura care a supraviețuit, dintr-un complex monastic franciscan, distrus în anii ’50. Fațada, în stil clasic baroc, este foarte atrăgătoare. Interiorul, împodobit cu stucco, are capele laterale, ca mai în toate bisericile italienești. Ea a fost ridicată în 1700, deasupra unei bisericuțe rupestre dedicată Sf. Petru și Pavel.

Din piața cu același nume se poate ajunge la Biserica Purgatoriului care, din păcate era închisă. A fost construită între 1725-1747, după planurile inginerului Giuseppe Fatone.

O luăm deci în sens invers și trecem prin Piazza del Sedile, unde s-a construit în 1540 Pallazo del Sedile, sediu administrativ, ușor de recunoscut după cele două turnuri rococo. Arcul intrării este flancat de Sf. Eustațiu (stânga) și Madonna della Bruna (dreapta). Acum se află aici, Conservatorul.

In drumul spre Dom, am observat străduțele înguste, pe care șiruri de trepte urcau sau coborau spre alte locuri misterioase. Am ghicit undeva, deasupra noastră, Pallazo Bernardini, una dintre fostele reședințe nobiliare ale orașului. El mai este cunoscut și ca Pallazo Ferrau, după numele celui care l-a locuit în 1732.

Catedrala/Domul orașului se află în punctul său cel mai înalt, în Piazza Duomo. Ridicată între 1230-1270, ea este dedicată Madonnei della Bruna și Sf. Eustațiu.

Fațada este foarte simplă, prezentând doar statuile Sf. Eustațiu și a soției sale, Sf. Theopista, un portal și o fereastră-trandafir, romanescă, cu 16 raze. Campanila are 52 m.

Interiorul, alb-auriu este bogat ornamentat. Inițial, în stil romanesc, a fost transformat ulterior în baroc.

Fresca Madonna della Bruna, protectoarea orașului, este căutată de fiecare vizitator. Numele său vine de la culoarea imaginii, se spunea dar restauratorii au negat acest lucru, afirmând că fumul lumânărilor a dat nuanța, culorile frescei fiind clare. Se presupune că numele a fost dat de către Papa Urban VI, în 1389, când a instituit aceată sărbătoare.

Există câteva legende referiotare la această madonă.

Una povestește despre a fată necunoscută, care a cerut unui țăran să o ducă cu căruța sa, în oraș. Pe drum, el a văzut-o devenind statuie! A rămas uimit dar Fecioara Maria i-a șoptit “Și astfel, cu o căruță împodobită, vreau să merg în fiecare an în orașul meu.” Ceea ce se și întâmplă când a statuie este scoasă și plimbată prin oraș.

Alta, povestește despre un atac al sarazinilor când locuitorii, pentru a preveni căderea în mâinile lor a statuii venerate, au distrus căruța triumfală.

A treia legendă se referă la promisiunea Contelui Tramontano, stăpânul orașului, de a le da în fiecare an tot ceea ce au nevoie pentru sărbătoarea lor, chiar și o căruță nouă. A fost însă nevoie de o revoltă a cetățenilor pentru a-l face să-și respecte promisiunea.

Nu departe de Catedrală se află Muzeul MUSMA, de sculptură contemporană, pe care l-am vizitat în trecere. Biletul de intrare costă 5 euro.

Muzeul se află în Pallazo Pomarici, care datează, probabil, din secolul al XVI-lea. El mai poartă numele de “Palatul celor 100 de camere.”

Se pot vedea peste 300 de lucrări din bronz, fier, marmoră, teracotă, lemn, create din 1800 încoace.

De aici, de sus, se vede foarte bine Biserica San Pietro Caveoso și complexul mai vechi de deasupra sa, cu bisericile Madona de Idris și Santa Lucia alle Malve.

Drumul, în coborâre, spre ele, este pitoresc și deschide multe perspective inedite.

Prima vizitată a fost Madona de Idris, cu intrare (3 euro) și fotografiatul la interior, interzis. Accesul se face în urcuș, urmând indicatoarele cu Itinerario Via Crucis. Pe drum, un grup mare de elevi gălăgioși, stă în fața unui mic magazin, decis să ia o pauză.

Ea este construită în secolul al XV-lea și comunică cu cea mai veche criptă, a lui San Giovanni in Monterrone. Numele derivă de la grecestul Odigitria (“apă” sau “ghid de străzi”), numele sub care era adorată Maria la Constantinopole. Cultul său a fost introdus în sudul Italiei de către călugării bizantini.

Biserica constă dintr-o singură încăpere, care păstrează părți de fresce neglijate sau distruse de timp. La altar se află o Madona cu pruncul din sec. XVII. O parte a bisericii a fost construită în afară, cealaltă excavată în stâncă.

Dacă păstrezi biletul de intrare, la Santa Lucia alle Malve ai reducere 1 euro și plătești doar 2.

Biserica este prima așezare monastică pentru femei, a ordinului benedictin. Ea datează din secolul VIII și este cea mai importantă în istoria orașului. Este săpată în piatră și constă din trei încăperi distincte. Cea de la intrare a fos mereu păstrată pentru serviciul religios, care se desfășoară și astăzi, de ziua sfintei (13 decembrie). Celelalte două au fost transformate, în timp, în locuințe.

Trebuie să recunosc că aici am avut puțin noroc și am putut să nu respect interdicția de a fotografia…

Biserica San Pietro Caveosso se vede frumos de sus. Are în față o piață largă și în spate peisajul platoului. Drumul principal al orașului descrie un arc mare în dreptul său, așa că și peisajul citadin e interesant în acest punct, devenit astfel unul dintre punctele de belvedere.

Construită în mijlocul secolului XIV, a fost transformată complet în 1656. Fațada datează din 1706.

Ceea ce am arătat până aici, reprezintă obiectivele vizitate în prima zi de ședere la Matera, când am avut și timp frumos și cald, deși era abia sfârșit de martie.

A doua zi va fi prezentată în articolul următor, fiindcă acesta este deja mult prea lung.

Matera 2019, European Cultural Capital

I visited Matera this year, on March. It is the year when the town from Basilicata region became European Cultural Capital. I stayed there for two days because I wanted to see and to sense the atmosphere of an old Christian place, of an unusual town where only 40-50 years ago the people lived in caves.

This article, a long enough one, in two parts, presents the places I have visited. The next one will be a collection of nice places and views in town.

During the first afternoon I have seen the Church San Francesco di Assisi, The Cathedral, the MUSMA Museum, Church Madona di Idris, Church Santa Lucia alle Malve and Churc San Pietro Caveoso.