Marrakesh, oh, Marrakesh!

Poate cel mai așteptat oraș de pe traseul nostru de vizitare, Marrakesh (sau Marrakech) reprezintă, alături de Fez, tot ceea ce poți vedea mai interesant pentru cultura marocană. Spre deosebire de celelalte orașe în care am fost până acum, Marrakesh este un oraș berber, care a fost și încă este capitala triburilor berbere din Munții Atlas. Sclavii, aurul și fildeșul, aduse de caravane, erau bogățiile care se negustoreau aici.

Supranumit Orașul Roșu, nume luat de la vechile case din lutul cărămiziu specific locului, acesta este orașul almoravizilor, care l-au întemeiat în anii 1062-1070. Primul din această dinastie, Youssef Ben Tachfine a înființat aici un tsar, adică un oraș fortificat, care cuprindea o tabără și o piață. Culoarea cărămizie poate fi văzută și la clădirile moderne (inclusiv la hotelul la care am stat), fiind păstrată intenționat pentru a respecta tradiția. Intre anii 1122-1123, Ali ibn Yusuf a ridicat zidurile care înconjoară medina. Deși, în timp, Marakesh a fost depășit de Fez, el a redevenit capitală imperială în secolul al 16-lea (1521), când sultanii saadieni au adăugat la zestrea sa arhitecturală alte clădiri minunate, precum Palatul El Badi și Mausoleul care adăpostește Mormintele Saadiene.

Orașul numără în jur de un milion de locuitori. El se află la 327 km de capitala Rabat și este cea mai importantă dintre capitalele imperiale marocane. După cum ne-am obișnuit deja, găsim în Marrakesh medina, Orașul Vechi, înconjurat de ziduri și Orașul Nou, dezvoltat de francezi la mijlocul secolului al 20-lea.

Marrakesh, Orașul Roșu

Continue reading

Peisaj marocan între Fez și Marrakesh (Dar țara, ea cum arată?)

Am dat intenționat acest titlu ca de tablou postării care urmează pentru că astfel am perceput eu peisajul marocan, defilând în fața ochilor mei între Fez și Marrakesh: ca pe o suită de tablori într-o expoziție mare cât o țară.

Spre deosebire de ariditatea mai accentuată a zonelor dintre Casablanca și Rabat, de exemplu, aici apar – între peisajele cu sol roșu, caracteristic Marocului, după cum spuneam aici – regiuni întinse de dealuri îmbrăcate în păduri și ferme izolate, înconjurate de vegetație.

Continue reading

Cum arată “noul” Fez?

Mă gândesc că ați vrea să știți cum arată și orașul mai nou deși, nu cred că prea mulți turiști își bat capul cu asta…La Fez mergi să te întâlnești cu trecutul, prezentul îl cauți în altă parte.

De altfel, nici nu veți vedea nimic spectaculos. Ca și la Casablanca sau Rabat, același amestec de blocuri mici, de două-trei etaje, rar mai mult dacă nu vorbim despre hoteluri. Multe mașini, numeroase restaurante și cafenele, care își întind pe trotuare mesele, ocupate preponderent de bărbați, care pierd vremea flecărind și urmărind cine mai trece pe stradă…

Totuși, nu pot trece cu vederea Dar el Makhzen, Palatul Regal din Fez, unde turiștii opresc doar ca să facă fotografii cu porțile monumentale.

Dar el Makhzen, Palatul Regal din Fez

Continue reading

Cea mai veche universitate din lume e în Maroc

Am lăsat la urmă Moscheea Karaouine, cea mai veche universitate din lume, care se află tot în medina din Fez, în chiar inima orașului. In Islam, baza învățământului o formau moscheile și medresele. Moscheea Karaouine a fost fondată în anul 859 de către Fatima al-Fihri, fiica unui negustor bogat, refugiat la Fez din Tunisia. Mezquita din Cordoba andaluză i-a servit drept inspirație. In prezent, tot ce s-a construit, înghesuit, în jur, nu mai permite distingerea clară a formei moscheii. Tot ceea ce poate face un “necredincios”, este să tragă cu ochiul în curte, dacă poarta este deschisă. Am avut acest “noroc”, chiar înainte ca ea să fie închisă sub nasul nostru!

Moscheea Karaouine, Fez

Continue reading

Fabuloasa medina din Fez, cu comorile sale culturale, o lecție de cultură marocană

Medina din Fez, acest cel mai vechi oraș medieval locuit din lume, este un loc fascinant, un amalgam de mirosuri, sunete și culoare cum greu ai putea să întâlnești în altă parte. Cu cele peste 9000 sau după alții, 12000 de străduțe înguste și întortocheate, locul este un labirint în care te poți pierde cu ușurință.

Avem de a face, de fapt, cu două medine diferite: una din secolul al 9 lea – Fes el-Bali (medina veche) și alta din secolul al 14-lea, Fes el-Jdid. Acestea, laolaltă cu zidurile și porțile orașului, au constituit motivația intrării Fezului în patrimoniul UNESCO încă din 1981.

culori, lumini și umbre

în medina din Fez

balek, balek

Continue reading

Tsagaralona

La doar 3 km de Fidakia există un loc, numit Tsagaralona, unde Lacul Kremasta ți se așterne la picioare.

In 1965, prin construirea unuia dintre cele mai mari diguri de pământ din Europa, la confluența râurilor Acheloos, Agrafioti, Trikeriotis și Tayropos, a luat ființă lacul de baraj cel mai mare din Grecia, Kremasta. El are o înălțime de 160 m și lungimea de 467m.

Podul Tatarna leagă cele două maluri ale lacului lângă satul Episkopi. El a fost construit între 1971-1973. Numele i se datorează unei mănăstiri aflate în apropiere. Aici, lângă vechiul pod de piatră Tatarna, a avut loc prima luptă între grecii revoluționari și otomani, în războiul lor pentru independență, din 1821.

Arhitectul podului este Aristarchos Economou, care a primit trei premii internaționale pentru realizarea sa. Tsagaralona este locul din care podul se vede cel mai bine.

In rest, nu ai ce povesti despre acest loc! Trebuie doar să stai și să te lași pătruns de frumusețea sa.

Tsagaralona, 3 km de Fidakia

Lacul Kremasta

Podul Tatarna pe Lacul Kremasta

Continue reading

De la Karpenisi la Fidakia și niște bunătăți

Planul meu a fost să merg din Karpenisi până la Episkopi, unde podul cu același nume leagă Evritania de Epir. Eleni, gazda noastră din Karpenisi ne-a spus însă că drumul este destul de dificil, durează o oră și jumătate și că ne-ar sugera o altă cale de a vedea Lacul Kremasta.

Ea ne-a îndrumat spre satul Fidakia, despre care se spune că este unul dintre cele mai frumoase din Evritania și de unde se poate merge până la un punct de belvedere unde lacul se întinde, practic, la picioarele tale. S-a dovedit a fi o idee foarte bună.

Noi am transformat drumul, care dura cam 45 de minute, într-o adevărată excursie de jumătate de zi, oprindu-ne de nenumărate ori pentru a imortaliza în fotografii peisajul din jur. Am stat aproape o oră la acel punct de belvedere și apoi am mâncat în Fidakia.

de la Karpenisi la Fidakia

pe drum

Fidakia

Continue reading

Artemis, o cazare pe care o recomand

Dacă se întâmplă să poposiți la Karpenisi într-una dintre vacanțele voastre în Grecia, vă recomand cu căldură Guesthouse Arthemis.

Foarte aproape de centrul orașului, deci și de restaurante și cafenele, cu camere aranjate cu gust, cu lift, un mic dejun fabulous și cu locuri de parcare gratuite, acest loc trebuie doar indicat, fiindcă de recomandat se recomandă singur după prima zi de ședere!

Guesthouse Arthemis, Karpenisi

livingul în care se servește micul dejun

Continue reading

Karpenisi, sezon turistic continuu

Karpenisi, așezat la 1000 m altitudine (cam ca și Predealul nostru), pe coastele Muntelui Tymfristos sau Velouchi, este un orășel turistic care oferă câte ceva pentru fiecare în toate anotimpurile. Se poate ajunge aici prin Lamia (75 km), trecând prin Tunelul Tymfristos (1345 m lungime), construit în 2004.

Dacă vara, numeroase drumuri și cărări te poartă spre satele de munte cuibărite pe văi sau agățate de pante, spre chei spectaculoase, cascade și lacuri, iarna, la 12 km, pe Platoul Velouchi, la 1840 m, te așteaptă  nu mai puțin de 11 pârtii de schi și 7 lifturi. Schiul poate fi practicat aici din decembrie până în aprilie.

Karpenisi, la poalele M. Tymfristos

Continue reading

Grecia nu e doar despre mare (Lacul Plastiras)

Când spui Grecia, te gândești imediat la mare, poate pentru că vacanțele noastre acolo sunt legate mai ales de nisip, de apă și de soare.

Anul acesta am decis însă să petrec două zile măcar și în cetatea muntoasă a zonei Agrafa, din centrul Greciei continentale. Pe lângă alte frumuseți naturale, se află acolo mai multe lacuri artificiale dintre care am hotărât să vedem două: Lacul Plastiras și Lacul Kremasta.

In acest scop am plecat din Volos (capitala Pelionului) pe drumul național care îl leagă de Karditsa. Acolo, la 35 km, se află Lacul Plastiras sau Rezervorul Tavropos, cum se mai numește, născut prin construirea unui baraj (1955-1960) la confluența râurilor Tavropos și Acheolous. Ideea acestui baraj îi aparține generalului Nikolaos Plastiras, ajuns mai târziu prim ministru al Greciei, el însuși un fiu al locurilor.

Lacul Plastiras, Evritania

lacul, la Neohori

Continue reading