Cred ca nu exista material promotional despre Uzbekistan care sa nu includa aceasta imagine celebra: Registan. Numele inseamna “loc cu nisip” deoarece in vechime curgea pe aici un rau care, la revarsare, lasa mereu foarte mult nisip. Prin semnificatiile cladirilor care o alcatuiesc, piata reprezinta o sinteza a istoriei locurilor.

Daca as incerca sa fac un rezumat al acesteia, asa cum am aflat-o nu doar prin documentare ci si din toate informatiile oferite de Mansur, ghidul nostru, ar trebui sa punctez trei momente importante care au influentat viata oamenilor de aici si tot ceea ce tine de ea, incluzand arhitectura monumentelor.

Registan

Primul moment memorabil a fost victoria finala a lui Alexandru cel Mare, care a distrus complet orasul in anul 329 inainte de Christos, infiintand un regat helenistic care nu a durat prea mult. Samarkandul a facut apoi parte din Imperiul Kushan, care a stapanit nordul Indiei. Al doilea moment este reprezentat de catre invazia arabilor, in secolul al 8-lea, care prin foc si sabie au introdus aici islamismul. Multa vreme orasul s-a aflat in posesia Califului de Bagdad dar adevaratii sai conducatori erau turci din diverse triburi. Cei din Horezm, care isi aveau baza la Khiva, au contribuit cel mai mult la distrugerea populatiei din zona Samarkandului. Secolul al 13-lea si Genghis Han, conducand invazia mongolilor,  au adus o noua distrugere. Orasul a fost reconstruit mai tarziu cu cativa kilometri mai la sud, ceea ce explica absenta monumentelor antice in Samarkand. Reconstructia sa a avut loc in secolul al 14-lea, dupa venirea la putere a lui Amir Timur (Tamerlan). Facand din Samarkand capitala sa, nu a precupetit nimic pentru a-l infrumuseta. Nenumarati sclavi, cei mai buni mesteri si multi elefanti au trudit pentru a da stralucire orasului.

Aspectul de astazi al Registanului se datoreaza renovarii care a avut loc intre 1967-1987, in timpul regimului sovietic, care a dat unitate celor trei monumente importante care alcatuiesc piata. Dar ea nu a aratat niciodata asa in istoria sa, pentru simplul motiv ca anii de constructie a cladirilor difera.

Prima care apare este Madrasa Ulugbek (1417-1420), unde savantul si conducatorul Samarkandului a predat cursuri de matematica si astronomie pana la sfarsitul vietii sale (care s-a produs prin asasinarea de catre fiul sau).

Fac o paranteza aici: Pentru o incadrare in timp mai bine perceputa de noi, se intampla acest lucru cu 13 ani inainte de nasterea lui Stefan cel Mare! Cred ca spunand asta, raspund acelor cateva persoane care s-au si m-au intrebat ce caut eu in Uzbekistan?! Ca si cand m-as fi dus in vreun colt uitat de lume…Nu e deloc asa, cred ca v-ati convins deja voi, cei care urmariti serialul,  doar ca aceasta tara nu este inca suficient promovata ca destinatie turistica si e mare pacat!

Cladirea impresioneaza prin portalul monumental, motiv reluat apoi si la celelalte madrase.

Madrasa Ulugbek (1417-1420)

Mare parte din ornamentatie este reprezentata de stele, reflectand pasiunea lui Ulugbek. Din scrieri ale vremii aflam ca aici, negustori veniti din toate colturile Asiei, isi asezau corturile in fata unui mare bazar construit din ordinul reginei. Ce colorat si plin de forfota trebuie sa fii fost acest loc! Dupa ce ii dau tarcoale, facand fotografii in exterior, patrund in curtea interioara care caracterizeaza acest tip de constructie, pentru a vedea sirul de khudjras, mici chilii in care traiau cei 100 de studenti ai madrasei. Trebuie sa spun ca doar fiii celor mai bogate familii aveau acces aici. Durata studiilor varia intre 10-14 ani, adica ceva mai mult decat liceul din zilele noastre.

curtea interioara

negustori de suzani, joaca sah in asteptarea musteriilor, in fata unui grup statuar reprezentand o dezbatere stiintifica la care participa si Mirzo Ulugbek

sirul de khudjras, pe doua etaje

intrare intr-o mica moschee

Au trecut 200 de ani pana cand Bahadur, conducatorul de atunci al Samarkandului, a poruncit ridicarea unei noi medrese, vis-a-vis de cea a lui Ulugbek, care sa o copieze pe aceasta. Copiatul insemna respectarea marimii si a compozitiei. Noua constructie s-a numit Madrasa Sher-Dor sau “cea care are tigrii/lei” si ridicarea ei a durat din 1619 pana in 1636. Elementele sale decorative revolutionare pentru acea vreme, au insemnat o incalcare a prescriptiilor Coranului de a nu desena fiinte vii.

Soarele personificat si tigrii/leii de pe fatada reprezinta puterea conducatorului Samarkandulu care isi urmareste dusmanii (caprioarele), avand si o semnificatie politica. In arcul portalului se observa swastika, simbol al fertilitatii si abundentei.

Madrasa Sher-Dor (1619-1636)

Aici, in curtea interioara sunt mai putine de vazut caci nu este tot atat de bine conservata. Cativa negustori de suveniruri si-au expus marfa dar nu te abordeaza direct si nu te plictisesc cu insistenta.

Mansur ne-a atras atentia asupra unei mici moschei, aflata in renovare, a carei usa de intrare se gaseste chiar la capatul zidului madrasei. Cativa muncitori aflati inauntru, s-au dat la o parte ca sa putem fotografia , fiind vizibil incantati de interesul pe care il aratam. Grupul nostru era unul de americani asa ca la intrebarea “De unde sunteti”, adaugam repede “Din Romania” si peste tot fetele s-au luminat…Nu e deloc o exagerare ce spun. Ne simteau probabil mai aproape, mai “colegi de suferinta” “la umbra marelui urs”.

Moscheea mi s-a parut cu adevarat frumoasa, fastuasa chiar, in ciuda dimensiunii sale reduse, datorita abundentei foitei de aur in decorare si a numeroaselor motive florale. Senzatia de palat din 1001 de nopti de la Sitorai Mokhikhosa din Buhara, s-a repetat.

Din usa acestei moschei, privesc spre Madrasa Tillya-Kari (1646-1660), cea de-a treia constructie importanta din piata. Si aceasta are doua etaje ocupate de khudjara, ale caror usi scunde amintesc celui care intra ca Islamul este supunere, plecarea capului, pentru a ura celor dinauntru viata lunga si fericita.

Pentru ca in acea vreme Moscheea Bibi-Khanim era deja distrusa, s-a luat hotararea ca aceasta madrasa sa serveasca si drept moschee. Numele sau inseamna “invelit in aur”, pentru ca in decorarea sa acesta s-a folosit din plin.

Madrasa Tillya-Kari (1646-1660)

Registanul a insemnat in toate timpurile centrul orasului, locul unde se adunau oamenii. Traditia continua, acesta fiind un frecvent loc de intalnire al localnicilor si nu numai. In timpurile moderne au fost adaugate doua fantani care sa racoreasca aerul, iar intre ele s-a asternut un mozaic. Seara, piata este frumos luminata. Cupola Madrasei Tillya-Kari clipeste tainic, invaluind piata in mister. O permanenta a frumosului in viata acestui oras.

Ne luam la revedere de la Samarkand, de la Uzbekistan. Saptamana de vraja s-a incheiat, ramanand insa sa ocupe un loc aparte in inima fiecaruia dintre noi.

 

On the Silk Road in Uzbekistan  33.  The Symbol of Uzbekistan – The Registan Square

An image you will see on every promotional material for Uzbekistan is that of the Registan Square in Samarkand. It became a landmark. The name means “place with sand”, reminding on the river which flew here a long time ago.

A great renovation campaign of the Registan Square took place during the Soviet regime, in 1967. The result was what we see today. But the square was never like this because the buildings were erected in different periods of time.

The  Ulugbek Madhrasah (1417-1420) was the first one. Timur’s grandson, the scientist and astronomer Mirzo Ulugbek teached here till his last days. A big portal, ornated with stars which reflect Ulugbek’s passion, has served as model for the madhrasah which have been built later. In the inner court one can see the khudjras, small rooms like cells, in which 100 students lived. Only sons of rich families studied here. The study took 10-14 years.

Later on, after more than 200 years, the other two madhrasah have been built.

Firstly, the Madhrasah Sher-Dor, meaning “having tigers”, has been built between 1619-1636. It was the first time when the rules of Islam have been broken, because it was forbidden to ornate the walls with figures of living being. May be you remember that I emphasized that this example was followed later on in Bukhara, when the Nadir Divan-begi Madhrasah has been built there. At the end of the exterior wall, a small mosque was in refurbishing. The golden interior is astonishing! I felt myself again like in 1001 nights.

Because the Bibi Khanym Mosque was destroyed, the believers in Samarkand needed a new  worship place. So, the Tillya-Kari Madhrasah (1646-1660) was constructed, having a double role: that of a madrasah and a mosque. This is why a rich interior is displayed again.

The three madhrasah, together, make a wonderful complex in the middle of Samarkand, completed in our days with two fountains and a mosaic. Many tourists come here and a photo with the square in the background is compulsory! We are at the end of our travel but we will treasure the image of the square at night, when the blue dome seems to talk us about unseen worlds…