Intre 3 și 19 mai am străbătut 3025 km prin Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia, pentru a învăța câte ceva despre istoria locurilor și a vedea cum trăiesc oamenii astăzi, acolo.

Din capul locului trebuie să vă spun că am avut impresia că nu am părăsit România. Sigur, în afara limbii care se înnoda când citeam câte un nume de stradă care grupa laolaltă patru sau chiar cinci consoane!

Oamenii trăiesc cam la fel, în magazine produsele sunt aceleași, prețurile sunt așijderea. Echivalentul unui euro a fost în toate aceste zile 4 zloți, aproape deci de rata de schimb de la noi. Șosele aglomerate dar bune, chiar și cele simple, mai mulți km de autostradă dar doar una singură completă, care leagă capitala de vestul Europei, restul doar porțiuni mai lungi sau mai scurte.

Ceea ce a reprezentat pentru mine cea mai mare surpriză, a fost gradul redus de cunoaștere a limbii engleze și includ aici și tinerii (cu excepția Cracoviei). Deci, dacă mergeți în Polonia, pregătiți-vă să vă exersați mai mult limbajul semnelor. Cel puțin asta a fost experiența mea, poate alții au observat altceva.

După cum am scris înainte de a pleca, pe mine m-a interesat peste tot centrul, miezul vechi al orașului, deci nu veți găsi prea multe despre partea lor modernă care, de altfel, nu mi s-a părut a excela în linii arhitectonice, cel puțin din ceea ce am văzut eu.

Polonia este o țară cu un popor profund religios. Nu am văzut nicăieri biserici atât de pline în timpul slujbei! In Cracovia, la o biserică, oamenii stăteau chiar afară, în fața ei, pentru a auzi măcar slujba. In celelalte, oamenii se înghesuiau în picioare, până la intrare, de n-aveai loc să lași să cadă un ac. Și erau de toate vârstele. In fiecare oraș vizitat, chiar și în cele mai mici, numărul bisericilor abundă.

Pentru mine, Polonia va fi, de acum încolo, reprezentată de lanuri galben-verzui de rapiță, întrerupte de păduri de pin, cu aerul îmbibat în parfum de liliac. Așa am văzut-o și am simțit-o toate aceste șaptesprezece zile.

Voi reveni cu impresile mele și cu fotografii după ce se vor fi sedimentat și timpul mi-a îngăduit să sortez și să aleg cele mai reprezentative dintre cele peste 5000 de fotografii cu care m-am întors.

Poland – End of Story

We drove 3025 km over Hungary, Slovakia, Czech Republic and Poland, between 3-19 May, this year and just came back.

I emphasize right from the beginning that I got the impression never to leave home. Poland is very much alike Romania. People are living in the same way, the prices are almost the same, the products in the shops, the same. They have good roads and a heavy traffic on them. A little more km of highways but only one is completed, that which connects the capital city with the Western Europe. The rest of them are only longer or shorter parts of a highway. Even the exchange rate was almost the same: 4 zloty for 1 euro.

As I wrote before I left, I was interested in visiting the old part of the towns on the itinerary. As a result, you will read and see scarcely the modern part but I can say that modern architecture is not as impressive.

Poland is a profoundly religious country, people filling the churches during the mass. It is impressive, indeed.

What came as a surprise to me is the extent of speaking foreign languages, which is almost zero. I met very few persons (and I am including here the youth , too) capable to speak English or any other language. The language barrier is huge, as it is well known that Polish is very hard to even pronounce!

As a general impression, dictated by the landscape and environment, Poland will stay in my mind as an immense field of golden-greenish rape and pine and birch forests.