Pe drumul de circa 330 km de la Bikaner la Jaisalmer, ne-am mentinut multa vreme pe la marginea desertului. Vegetatia, tot mai putina, pare ca stapaneste cu greu nisipul adus de vant spre sosea. Trec pe langa noi furnale conice in care se ardeau caramizi, altare si temple, oameni care se deplaseaza pe jos.

Am facut o oprire scurta la Pokaran, asezare mica, care a fost pusa pe harta lumii de experientele nucleare facute aici de catre India, in 1998. Localitatea e saracacioasa si nu are nimic de oferit turistului. Ca si pana acum, spectacolul strazii este cel care o face interesanta si ii da culoare.

Cu 110 km pana la Jaisalmer ne-am oprit insa ca sa vizitam fortul micut, comparativ cu celelalte pe care le-am vazut, construit in perioada dintre secolele XIV si XVI. Interiorul este sarac, avand doar exponate de folosinta personala a familiei conducatoare. De acest fort depindeau 108 sate din imprejurimi. Ghidul care ne insotea nu a avut prea multe de spus, dorea doar sa castige si el un ban cinstit…Intrarea in acest loc care nu este asaltat de turisti, costa doar 50 Rp de persoana, iar pentru aparatul de fotografiat se platesc tot 50 Rp.

Si acest fort este inconjurat de un zid puternic, prevazut cu bastioane de aparare, care inconjoara o prima curte, exterioara, unde Bhawar a ramas sa ne astepte, cu masina.

A doua curte interioara este un spatiu plin cu flori de Bougainvillea, care inveselesc peisajul. Aici este partea cea mai ingrijita a fortului deoarece face trecerea spre un haveli restaurat si transformat in hotel, lipit de fort. Tot acolo se afla si o piscina pentru oaspetii hotelului.

Cum intram in a treia curte, cea de ceremonii, lucrurile se schimba. Aici, ziduri goale si ferestre oarbe ne indica gradul de abandon al fortului, pentru circuitul turistic.

Pe o scara ingusta, urcam la etaj unde, in cateva incaperi, sunt expuse acele cateva obiecte casnice despre care am pomenit mai sus, nici prea aratoase, nici prea valoroase si oricum greu de fotografiat datorita luminii insuficiente. Tot aici, se afla si un mic altar, pazit de o femeie care trage snurul unui fel de evantai fixat pe tavan, asteaptand si ea 10 Rp de la putinii vizitatori…

Inconjuram etajul, avand, din loc in loc, perspective spre mici curti interioare.

Cam asta e tot! Parasim fortul cu un gust amar de “sic transit gloria mundi” (astfel trece gloria lumii), fiindca, oricat de mic si neinsemnat astazi, candva si acest loc s-a bucurat de  stralucire, a generat respect sau teama. E vremea sa ajungem si la Jaisalmer…