Din orasul acesta imens, care se intinde pe 1500 km patrati si numara peste 16 milioane de locuitori, am vazut destul de putin daca ma gandesc la nenumaratele obiective de vizitat.

Dupa multe ore de drum, am ajuns pe aeroportul “Indira Gandhi” din New Delhi dimineata, devreme, cand inca nu se luminase de ziua. Dupa ce ne-am intalnit cu reprezentantul agentiei, care ne astepta si  ne-a pus in legatura cu Bhawar, cel care avea sa fie soferul si insotitorul nostru in urmatoarele zile, am plecat spre hotel. Acesta era “Grand Godwin” din Pahar Ganj. Desi zona este departe de ce poate fi mai bun in capitala Indiei, aici se afla multe hoteluri din categoria “budget”, unde se cazeaza numerosi turisti straini. Hotelul se afla in apropierea garii din New Delhi.

Un clasament al site-ului goindia.about.com face un top al celor mai bune hoteluri din Pahar Ganj: 1.Hotel Cottage Yes, Please; 2. Grand Godwin; 3. Hotel Legend International; 4. Hotel Rak International; 5. Hotel Relax.

Hotelul nostru este situat intr-o cladire mai veche, interbelica as zice, cu o scara interioara splendida si un lift modern, plasat intr-o cusca de sticla spre exteriorul cladirii. Camera are tot ce ii trebuie: aer conditionat, minibar, fierbator de cafea/ceai. Nu dorim altceva decat sa dormim cateva ore inainte de a ne reintalni cu Bhawar, pentru a porni sa vedem cate ceva din oras.

Cand ajungem in zona este deja lumina. Oamenii abia treziti, unii ridicati de langa zidurile unde au dormit toata noaptea, umbla haotic parca, ratacind aparent fara tel prin zona, zgribuliti si inveliti in tot soiul de vesminte improvizate. Presupun ca notiunea de “palton” ar starni priviri uimite aici. Nu exista asa ceva intre piesele vestimentare. Pahar Ganj, atat cat se vede si din masina, este murdar si haotic. Predomina ricsele, bicicletele si motocicletele. Masinile transporta turistii la hoteluri. Chiar inainte de a pleca spre India, am vazut postari pe internet care spuneau ca o parte din Pahar Ganj a fost demolata, cu ocazia pregatirilor facute pentru Jocurile Commonwealth-ului din octombrie 2010!

La ora 11, Bhawar era la datorie, in fata hotelului. Nu vroiam sa pierdem, dormind, prea mult timp fiindca a doua zi porneam deja mai departe. Vizitam cateva obiective in colturi opuse ale orasului, asa ca drumul ne poarta prin diverse cartiere. Trecem prin Piata Connaught, rotunda, cu axe care pornesc de aici in 8 directii diferite. Dupa descrierea din ghiduri as fi crezut ca aminteste mai mult de India coloniala dar nu vad decat o inghesuiala de firme obisnuite la parterul cladirilor simetrice, albe, cu coloane. Sunt sedii de banci, agentii de turism, magazine. Ceea ce ar trebui sa fie un centru al orasului nu ma impresioneaza.

In drum, oprim in apropiere de Poarta Indiei, un monument inalt de 42 m, ridicat in memoria a 90000 de soldati, morti in primul razboi mondial si in razboiul afgan, al caror nume este scris pe peretii monumentului. Monumentul a fost terminat in 1931 si este opera lui Edwin Lutyens, arhitectul Delhi-ului modern. Se poate ajunge acolo cu metroul, statia Central Secretariat.

Pe bulevardul larg, modern, ne indreptam spre Rashtrapati Bhawan, resedinta Presedintelui Indiei. Nu se poate stationa cu masina acolo asa ca eu cobor, pentru a face cateva poze, in timp ce sotul meu ramane in masina care face cateva ture inainte de a ma recupera. Palatul a fost initial resedinta Guvernatorului General al Indiei, construit in epoca engleza, dupa planurile arhitectului Edwin Landseer Lutyens, intr-un amestec de stiluri europene si indiene. Elementul cel mai remarcabil este domul, cu un diametru de 22.8 m. Dupa 1950, cand India a devenit republica (in urma razboiului pentru independenta din 1947), aceasta a fost resedinta Presedintelui tarii. Cladirea se afla departe de gardul impunator asa ca nu o pot fotografia decat folosind zoom-ul. Tot in aceasta zona se afla si alte cladiri guvernamentale.

Ne indreptam spre sudul orasului pentru a vizita uluitorul Qutub Minar, despre care voi scrie separat. Urmeaza o foarte scurta oprire la Templul Lotus sau Templul Baha’i. Circa 12000 de oameni vin aici zilnic si spectacolul de culoare pe care il ofera este extraordinar. Fizionomii diverse, vestimentatie diferita, iti indica ca este vorba despre proveniente la fel de amestecate, geografic sau ca si clasa sociala. Templul, pe care nu am avut timp sa il vizitam in interior, este o constructie moderna, in forma de lotus (de unde si numele), cu 27 petale de marmora alba, inconjurat de 9 bazine, pe care pare ca pluteste, precum si de un parc minunat. Constructia templului a durat 10 ani, la el muncind 800 de ingineri, tehnicieni si muncitori. Proiectantul sau este un arhitect canadian, de origine persana, Fariborz Sahba.

Din nou spre centrul orasului, pentru a vedea o minune care a servit ca inspiratie pentru Taj Mahal: Mormantul lui Humayun, caruia ii rezerv o postare separata.

Ceea ce vreau sa va reamintesc este faptul ca am stat la Delhi in ziua sosirii in India, facand un mare efort sa putem vizita aceste obiective si doar cateva ore la intoarcere, inainte de plecare.  Planul de acasa, care nu s-a potrivit deloc cu cel din targ – pentru capitala – prevedea, pentru prima zi, o vizita la Lal Qila (fortul) si la Jama Masjid, cea mai mare moschee din India. Inca de la sosire insa reprezentatul agentiei ne-a anuntat ca nu vom putea vedea aceste obiective deoarece este “Mura”, un festival musulman si oameni nu doar din Delhi ci din toata zona vin aici pentru aceasta sarbatoare. In consecinta, circulatia in Old Delhi in acea zi era inchisa, zicea el. Dupa numarul mare de soldati amplasati in diverse locuri, inclusiv in Pahar Ganj, unde la intoarcere am vazut adunati destul de multi oameni si militari formand un cordon pe marginea trotuarului si faptul ca soferul i-a ocolit pentru a ne conduce la hotel, am conchis ca era mai mult vorba despre o grija pentru securitatea noastra, decat circulatia dificila… Neintelegand limba si deci neputandu-ne informa de la televizor, trebuia sa acceptam ceea ce ni se spunea. Mie insa nu mi s-au parut prea prietenoase fetele acelea adunate in Pahar Ganj…Am auzit si noi, chiar la aceasta distanta, in Europa, despre conflictele cu musulmanii care exista in Delhi cu diverse ocazii! Oricum, mi-a parut rau ca am ratat obiectivele respective dar mi-am propus sa recuperez in cele cateva ore de la intoarcere.

Ghinion! Ultimele doua-trei  zile ale excursiei au fost cumva date peste cap de doua evenimente neprevazute: unul a fost o demonstratie care a durat o saptamana cel putin si despre care soferul ne-a spus abia in ultimele zile ale ei, a Gujjarilor, o minoritate care solicita marirea numarului de slujbe guvernamentale pentru membrii sai. Intrucat, am inteles, ei sunt masati mai mult in zona Jaipur-Agra-Delhi, adica exact sfarsitul traseului nostru, am avut si noi de “suferit” de pe urma actiunii lor. Blocasera linia ferata Delhi-Mumbai si, chiar cand eram noi acolo, soseaua rapida Jaipur-Agra. In ziua respectiva, soseaua era aproape pustie chiar si in portiunea unde se putea circula, iar noi am ocolit multi kilometri, pe drumuri laturalnice, unele foarte proaste, pentru a ajunge in zona Agra. In felul acesta, timpul nostru de vizitare acolo a fost mult redus, deci si numarul obiectivelor. Despre asta voi povesti insa la timpul potrivit.

Al doilea eveniment a fost imbolnavirea tatalui lui Bhawar si internarea sa urgenta la spital, in Jodhpur. Bhawar a primit vestea prin telefon, chiar cand ne deplasam spre Agra. Prima reactie a fost sa ne spuna ca va vorbi la agentie, ne conduce la Agra iar de acolo vom fi preluati de alt sofer, cu o alta masina, pentru ultimele doua zile. Lucrul acesta ne incurca foarte mult, din mai multe puncte de vedere. Oricum, pana la urma, un nou telefon anunta ca tatal este mai bine, asa ca Bhawar ne-a dus pana la Delhi. Ajunsi acolo abia pe la ora 16, in ultima zi, am vrut sa vedem totusi Lal Qila. In Old Delhi se circula insa ingrozitor de incet – fapt care mi-a dat totusi ocazia sa fac cateva fotografii – asa ca am petrecut doua ore in masina pana am ajuns in zona fortului. Era deja tarziu, asa ca, cu parere de rau, am renuntat la vizitarea sa. Regret profund acest lucru pentru ca era, poate, cel mai frumos obiectiv din Delhi, in viziunea mea. Doar eram in incredibila Indie!