Excursia in India m-a invatat concret ca nu intotdeauna socoteala de acasa se potriveste cu cea din targ. Si atunci trebuie sa faci fata situatiei, incercand sa obtii cel mai bun rezultat posibil.

Imi place sau nu, ultimele zile in India au stat sub semnul demonstrantilor Gujjari, care blocau cai de acces si, implicit turistii in drumul lor catre obiectivele din Gujarat. Trebuie sa iei in considerare si asemenea situatii cand pleci undeva. Si ca si cand asta nu ar fi fost destul, chiar in timp ce rulam pe sosea in drum spre Fatehpur Sikri, Bhawar a fost anuntat telefonic ca tatal sau a fost internat de urgenta la spital si starea sa nu este prea buna. In aceasta situatie, ne-a spus ca ne duce pana la Agra, ne lasa acolo si pleaca imediat la Jaipur pentru a preda masina la agentie, urmand sa ia un autobuz de noapte pentru a ajunge la Jodhpur, unde locuieste tatal sau. Pe noi urma sa ne preia un alt sofer, cu o alta masina, care sa ne duca de la Agra la Delhi, iar la aeroport vom fi dusi cu masina hotelului. Din acest moment totul a devenit o incertitudine. Un sofer nou, cu care sa fim impreuna doar o zi, dupa ce ne obisnuisem cu Bhawar, o persoana care nu stia care ne sunt restantele in Delhi…In plus, pierdusem deja vizitele la Fortul Rosu sau Lal Qila si la moscheea Jama Masjid din Delhi, datorita festivalului din ziua sosirii noastre la Delhi, care a facut imposibil traficul in zona.

Datorita demonstratiilor, drumul larg, cu doua benzi pe sensul de mers, era aproape pustiu. Din pacate, nu am mers pe el mai mult decat aproximativ o ora. Ca mereu diminetile si acum e putina ceata.

Undeva, pe la marginea drumului, am vazut un templu specific zonelor sudice ale Indiei, foarte colorat. Ceva mai incolo, ne impresioneaza o statuie imensa a lui Hanuman, Zeul Maimuta.

In locul in care parasim soseaua principala pentru deviatia lunga care ne va duce la Fathpur Sikri, un numar de demonstrati sunt asezati pe sosea. Cateva masini ale armatei si soldati, ii pazesc. Nu fac poze, sa nu supar pe nimeni. Imi place sa evit lucrurile care se pot inflama repede.

Bhawar vorbeste tot timpul la telefon. Noi tacem. Ma gandesc la variantele “castigatoare”: ce sa vad si la ce sa renunt. Sugestia lui a fost sa renuntam la Fatehpur Sikri pentru ca vom ajunge foarte tarziu si nu vom avea timp sa il vizitam si sa mergem direct la Agra, unde mai putem vedea dupa amiaza Fortul Rosu. Am facut atata drum, este – mai mult ca sigur – singurul drum pe care il fac in India si sa renunt acum la ceva ce era in planul meu, cand si asa am ratat in Delhi doua obiective importante? Greu de acceptat pentru un Capricorn. Decid sa mergem totusi la Fatehpur Sikri si sa vedem ce se  va putea. Bhawar este uimit de hotararea mea, probabil credea ca voi renunta. Lui i-ar fi convenit sa ajunga mai repede cu noi la Agra, ca sa poata pleca. Eu insa ma gandesc ca daca oricum va veni un alt sofer de maine, voi trata cu el cum impartim timpul pentru cele doua obiective din Agra.

Ca si cand s-ar fi grabit doar cand era vorba despre noi si obiectivele noastre, ne spune ca undeva, in fata noastra, este un  coleg de-al sau cu niste turisti spanioli si ca am putea sa ne oprim si noi, sa bem impreuna un ceai. Nu eram amatoare de ceai la marginea drumului dar am acceptat sa ne oprim jumatate de ora. Miscare gresita, fiindca pierdeam noi, de la Fatehpur Sikri.

In curand ii ajungem pe spanioli, care se oprisera intr-un sat. Erau de langa Barcelona si acum veneau de la Bengalore, urmand sa vada “triunghiul de aur”: Agra- Jaipur-Delhi. Taraba nu-mi inspira nici o incredere. Mai multi curiosi se adunasera sa ne priveasca. Probabil ca putini turisti se abat pe drumul acesta, ei avand la dispozitie soseaua buna, pe care o parasisem. Profitam de ocazie sa ne refacem provizia de banane de la un taran care le vindea intre doua camioane.

Pe drumul care serpuieste printre multe sate uitate parca de Dumnezeu vedem cladiri abandonate si capre, lanuri galbene de rapita, caramidarii si niste “casute” ce par din lut, ornamentate cu frumoase motive geometrice. Curand mi-am dat seama ca erau, de fapt, gramezi frumos ordonate din acele “turte” de camila uscate la soare, pe care vi le-am mai aratat, carora li s-a dat aceasta forma probabil dintr-un simt estetic deosebit. Cand aveau nevoie de ele pentru foc, “spargeau” casuta si luat materialul combustibil.

Drumul care se aglomereaza tot mai mult ne indica ca ne apropiem, in sfarsit, de Fatehpur Sikri. Nu mai e mult pana la apusul soarelui. In curand oprim in parcarea pentru turisti. De aici, se ajunge la obiectiv cu ricsa, tuk-tukul sau pe jos. Masinile nu au voie mai departe, zice Bhawar. Noi am vazut insa dar n-am putut intreba in ce conditii au ajuns acolo…Cred ca Bhawar nu prea mai avea chef…Negociem un tuk-tuk la 100 Rp (1.58 euro!!!) dus-intors si plecam.

Stories of Rajahsthan. 42. A Missed Objective

From my travel in India I learned that a plan doesn’t work always by the book. We even have  an adage here, in Romania, that “the counting from home, doesn’t fit that at the market”. Upon the arrival, we lost in Delhi our visit to the Lal Qila or the Red Fort and Jama Masjid mosque, because of the Muslim festival, which made impossible the traffic in Old Delhi.