Prah Khan, un templu diferit

Ocupând 56 ha, construcțiile de la Prah/Preah Khan indică locul în care, în a doua jumătate a secolului al 12-lea, exista un templu dar și o universitate, proiectate conform modelului deja consacrat pentru construcțiile dispuse de regele Jayavarman VII. Conform stelei descoperite în incintă în 1939, știm că aici a fost locul în care regele a repurtat o victorie strălucitoare asupra dușmanilor Cham (populație de pe teritoriul Vietnamului de astăzi) și a fondat orașul Nagara-Jayasn, adică “orașul soartei regale victorioase” sau “orașul sabiei sacre”, Prah Khan în limba cambogiană.

una dintre intrările principale la Preah Khan

Teritoriul era înconjurat de șanțuri cu apă și, la cele patru porți de acces, existau balustrade-naga, semn al orașelor regale. Pe zidurile groase, basoreliefuri de mari dimensiuni ne prezintă garude și apsare.

Tot din inscripția de pe stelă aflăm că, în 1191, prin consacrarea unei statui a bodhisatva Lokesvara, purtând numele de Jayavarmesvara, care îl simboliza pe tatăl regelui, templul i-a fost, de fapt, dedicat.

Mai aflăm că existau aici o stație de poștă și un spital regal, precum și 515 statui. Un număr impresionant de 97840 servitori locuiau în satele din jurul orașului.

Aici se țineau 18 mari festivaluri și se sărbătoreau câte 10 zile de sărbătoare publică, pe lună! Cifrele ne dau o idee despre importanța ceremoniilor religioase pentru khmeri.

Deși inițial o mănăstire budhistă, după moartea regelui urmașii săi au transformat locul într-un templu hindus. Acesta, după căderea Imperiului Khmer, a avut soarta tuturor templelor din complexul de la Angkor Wat, fiind abandonat și zăcând în uitare până în secolul al XX-lea. In anii ‘20 a început curățarea sa.

Intrări cu ancadramente din piatră, frumos lucrate, ne invită să înaintăm pe coridoare misterioase. Gopura ce duce în fiecare dintre curțile concentrice sunt formate din turnuri care nu au însă cioplite fețele bayon, un indiciu că ar fi mai vechi decât acele construcții. In schimb, vedem paznici uriași sau lei, care le păzesc.

Pentru că se află la oarecare distanță de Templul Angkor Wat și este amplasat mai adânc în junglă, templul nu este inundat de turiști, ca altele. Este poate unul dintre motivele pentru care, pe o listă a mea a templelor preferate de acolo, el se află destul de sus.

Aici au fost adorați 430 de zei khmeri dar locurile au fost și martorele morții a mii de prizonieri Cham și chiar a regelui lor. De aceea, se spune și că el este un “lac de sânge”.

La intrarea de est, se vede încă locul unui ponton pentru acostarea bărcilor care circulau pe Rezervorul Jayatataka. El este păzit de un grup de lei, care fac o impresie deosebită.

Holul Dansatoarelor este un alt loc bine păstrat în templu, ca și micile “biblioteci” din incintă.

La nord de Holul Dansatoarelor atrage atenția o clădire cu două etaje și coloane. Nu se știe exact care era destinația acestei construcții dar se presupune că era un depozit de grâne. Nu am mai văzut o asemenea construcție în nici unul dintre templele vizitate la Angkor Wat.

A doua curte concentrică a fost adăugată într-o fază ulterioară. In spațiul îngust dintre prima și a doua curte sunt șase sanctuare.

Aici se mai găsesc imagini budhiste, care au scăpat la transformarea în templu hindus. Prah Khan este singurul templu în care cele două tipuri de imagini, budhiste și hinduse, coexistă.

Tot în această zonă, un piedestal cu linga (imagine a lui Vishnu), adus din altă parte a templului și o stupa, de o construcție mai târzie, atrag atenția vizitatorului.

Cu siguranță, acestui templu ar fi meritat să îi acordăm mai mult timp, pentru a-i cerceta mai bine cotloanele ascunse.

Oricum, mă declar mai mult decât mulțumită de toate comorile descoperite în cele trei zile petrecute în Parcul Arheologic Angkor Wat. Plăcerea a fost sporită de prezența acolo, alături de mine, a fiicei mele cu care am împărțit uimirea și încântarea în fața atâtor dovezi istorice de artă arhitecturală khmeră.

Dorința noastră de a vizita acest colț de lume, s-a împlinit!

Prah Khan, A Different Temple

Prah Khan Temple is the last one visited in the Angkor Wat Archeological Park. It is, somehow, a different kind of temple. Here, Budhist and Hindus images still co-exist. This was not only a temple but also an university.

Jayavarman VII, dedicated to his father this temple built in the 12th. century. This was the place were a great victory against Cham was won. Thousands of Cham prisoners, including their king, died here, so the place is also named a “lake of blood”.

Prah Khan means in Camdodian “the city of sacred sword”.

A lot of information about this temple was offered by the discovery of the stele, in 1939.

After the end of the Khmer Empire, this temple and all the others were abandoned to the jungle. They were rediscovered in the ’20 by the French researchers, who gifted them to the world, again!



Leave a Reply

Your email address will not be published.